Revista cu subiecte științifice și medicale internaționale pentru experți ai sănătății animalelor de companie

Numărul revistei 28.3 Tract digestiv

Considerații nutriționale pentru câinii cu enteropatii cronice

Publicat la data 12/12/2018

Articol semnat de Adam J. Rudinsky

Disponibilă și în alte limbi Français , Deutsch , Italiano , Español și English

Diversele opțiuni, care sunt acum oferite de companiile specializate de hrană pentru animale de companie, pentru un câine cu o afecțiune gastrointestinală cronică pot crea derută, iar clinicianul poate fi tentat să ia produsul cel mai la îndemână, care susține că este eficient pentru boala enterică.
Adam Rudinsky oferă câteva indicii, pentru a ajuta clinicianul.

Dietary considerations for dogs with chronic enteropathies

Puncte cheie

Managementul nutrițional poate fi eficient în cazul multor câini care sunt afectați de enteropatie cronică idiopatică, însă tratamentul eficient necesită înțelegerea pacientului, a opțiunilor nutriționale disponibile și  a mecanismului.


Profilurile de ingrediente ale dietelor dintr-o anumită clasă terapeutică, spre exemplu, dietele cu un conținut redus de grăsime, pot fi complet diferite, determinând imposibilitatea de inter-schimbare a acestora.


Unele diete se pot încadra în multiple clase terapeutice și pot fi folosite în beneficiul clinicianului, pentru a maximiza răspunsul la tratament.


Ca urmare a contaminanților și a rigorilor variabile privind procesarea, hrana care se vinde fără recomandare nu reprezintă alternative acceptabile pentru dietele veterinare produse și create pentru a trata tulburările gastrointestinale.


Introducere

Diarrhea is a cardinal sign of a chronic enteropathy, but the possible etiologies are numerous, and include inflammatory, autoimmune, metabolic, neoplastic and infectious causes.
Figura 1. Diareea reprezintă un semn cardinal al enteropatiei cronice, dar posibilele etiologii sunt numeroase și includ cauze inflamatorii, autoimune, metabolice, neoplazice și infecțioase.

Enteropatia cronică (EC) este un termen slab definit în medicina veterinară. Definiția cea mai simplă, este aceea că reprezintă o descriere a tuturor tulburărilor gastrointestinale (GI), care sunt de natură cronică.

Atribuirea termenului de boală ”cronică” ar trebui făcută în funcție de animal, printr-o evaluare amănunțită a istoricului și semnelor clinice ale pacientului (Figura 1). Semnele ar trebui să persiste la animal, ca durată, cel puțin pentru zece până la paisprezece zile, înainte de a clasifica afecțiunea ca fiind cronică. Această diferențiere între tulburările GI acute și cronice este importantă, atât din perspectiva diagnosticului, cât și din perspectivă terapeutică; acest articol abordează tulburările GI cronice și nu poate neapărat fi extrapolat la tulburările GI acute și managementul nutrițional asociat. În plus, această definiție extinsă a EC include, în mod inerent, toate tulburările GI cronice, inclusiv pe acelea care pot rezulta din etiologii inflamatorii, autoimune, metabolice, neoplazice și infecțioase.

 

În rolul de clinican practician, obținerea unui diagnostic corect și stabilirea cauzei EC reprezintă un aspect esențial, pentru a permite aplicarea tratamentelor nutrișional și medical. Un diagnostic definitiv poate fi obținut prin evaluarea factorilor ce țin de pacienți, utilizând o abordare țintită pentru analizele de diagnostic (de exemplu, patologia clinică, analiza fecalelor diagnosticul molecular, imagistica (Figura 2) și biopsia GI), precum și efectuarea unor studii clinice terapeutice, așa cum este recomandat în funcție de caz. Unul dintre principalele obiective, atunci când se evaluează un pacient, ar trebui să fie eliminarea tulburărilor sistemice, infecțioase și neoplazice, care pot fi în mare nediferențiabile de EC care răspund la hrană și necesită tratament specific, în paralel cu, sau separat de, managementul nutrițional.
Imaging modalities such as ultrasound scan can be useful when assessing a dog with a chronic enteropathy.
Figura 2. Investigațiile imagistice precum ecografia, pot fi utile atunci când este evaluat un câine cu enteropatie cronică.

Înțelegerea categoriilor de diete pentru câinii cu tulburări gastro- intestinale

The success of dietary management is dependent on the relationship between three main factors. It is imperative that the clinician evaluates: (I) the diet history of the patient, (II) the dietary strategies available to the patient, and (III) the disease that is to be treated. A specific dietary approach should be obtainable if these three facets are assessed for each case.
Figura 3. Succesul managementului nutrițional este dependent de relația dintre trei factori principali. Este obligatoriu ca clinicianul să evalueze: (I) istoricul pacientului privind dieta,(II) strategiile nutriționale disponibile pacientului, și (III) afecțiunea care trebuie tratată. O abordare nutrițională specifică ar trebui să se poată obține, dacă aceste trei aspecte sunt evaluate pentru fiecare caz.

Înțelegerea varietății de opțiuni dietetice care sunt disponibile pentru tratamentul GI reprezintă primul pas pentru a putea implementa corect tratamentul nutrițional în cazurile de EC. Nu există o abordare ”una bună la toate”;fiecare cateogorie de diete este potrivită pentru sindroame de boală și situații, fiind posibil nerecomandată pentru altele. Implementarea corectă a strategiilor nutriționale specifice este obligatorie pentru utilizarea cu succes a dietelor ca instrument terapeutic. Enteritele cronice canine pot fi deseori gestionate eficient prin dietă și se pot evita unele dintre problemele care pot apărea atunci când se folosesc antibiotice pe termen lung (de exemplu, alterarea microbiomului gastrointestinal), sau medicațiile imunomodulatoare (de exemplu, status imunitar alterat și risc de infecție). Clinicianul ar trebui întotdeauna să aibă în vedere trei lucruri, atunci când alege dietele, adică: (I) istoricul în ceea ce privește dieta (II) strategia dietetică, și (III) diagnosticul (Figura 3). Următoarele tipuri de diete (clase terapeutice), sunt cel mai des folosite și sunt disponibile rapid, de la multe companii producătoare de hrană pentru animale, pentru tratamentul afecțiunilor GI ale câinilor: diete ușor digestibile, cu un conținut limitat de ingrediente, hidrolizate, cu un conținut scăzut de grăsime, și îmbogățite cu fibre (Figura 4). Identificarea categoriei sau a categoriilor în care se încadrează o potențială dietă este efectuată, cel mai bine, în funcție de informațiile furnizate de producător și de istoricul nutrițional complet, individual, al pacientului. Între dietele GI disponibile pe piață, multe se suprapun și îndeplinesc cerințele, în același timp, pentru multe dintre categoriile de mai sus și o astfel de suprapunere poate fi în beneficiul clinicianului.

Este, de asemenea, vital, ca medicii clinicieni să știe faptul că profilurile nutriționale ale diferitelor diete pot varia în timp. Pentru a fi sigur că dieta recomandată răspunde nevoilor pacientului, ar trebui evaluate informațiile actualizate legate de produs cel puțin anual. În final, dietele dintr-o anumită categorie (de exemplu, toate dietele ușor digestibile), nu sunt toate la fel; acestea deseori au profiluri și nutrienți diferiți și pot avea efecte diferite la un animal, dacă se schimbă una cu cealaltă.
Multiple dietary strategies are marketed towards patients with GI disease. The five that are most commonly utilized include: (I) low-fat diets, (II) fiber-fortified diets, (III) easily digestible diets, (IV) limited-ingredient diets, and (V) hydrolyzed diets. Each diet category should be utilized in the specific areas of chronic enteropathies where they are most likely to exhibit a benefit to the animal.
Figura 4. Multe strategiile nutriționale sunt puse pe piață pentru pacienții cu tulburări GI. Cele cinci care sunt utilizate cel mai frecvent includ: (I) diete cu un conținut scăzut de grăsime, (II) diete îmbogățite cu fibre, (III) diete ușor digestibile, (IV) diete cu un conținut limitat de ingrediente, și (V) diete hidrolizate. Fiecare categorie de diete ar trebui folosită în aria specifică a enteropatiilor cronice în care este cel mai probabil să ofere un beneficiu animalului.

Diete ușor digestibile
Dietele ușor digestibile reprezintă o mare parte din dietele puse pe piață, pentru tulburări GI, și sunt asociate în mod uzual cu utilizarea lor frecventă pentru tulburările GI acute. În prezent, industriei îi lipsește o definiție consensuală în ceea ce privește ce anume determină o dietă să fie ”foarte digestibilă” - sau, mai bine zis, cel mai potrivit și consecvent mod de a calcula digestibilitatea.

Prin urmare, cea mai bună practică este să folosiți dietele veterinare verificate de companiile de hrană pentru animale de companie cu reputație bună și care sunt etichetate ca fiind foarte digestibile. Practicianul trebuie să aibă încredere în eticheta produsului atunci când recomandă o dietă foarte ușor digestibilă, întrucât multe companii nu raportează în ghidurile de produse profilurile de digestibilitate specifice ale dietelor. Având în vedere dietele care oferă aceste informații, în jur de 90% digestibilitate pentru majoritatea macronutrimentelor (de exemplu, grăsime, proteină și carbohidrați), este frecventă în această categorie. Mulți factori pot afecta digestibilitatea unei diete, inclusiv sursa ingredientelor, procesarea inerentă a acestora în dietă, fiziologia GI specifică a fiecărui animal care ingerează dieta, populațiile bacteriene din tractul GI și descompunerea chimică și caracteristicile anti-nutriționale ale componentelor dietei 1. Mulți dintre acești factori sunt separați de dieta în sine și vor afecta modul în care o anumită dietă va acționa la un anumit animal.

Dietele cu conțint limitat de ingrediente și dietele hidrolizate

Aceste două clase de diete sunt cele mai utilizate categorii în medicina GI și sunt asociate frecvent cu utilizarea lor în tulburările GI cronice. Dietele cu un conținut limitat de ingrediente au fost inițial puse pe piață pentru cazurile de alergii la hrană care se manifestau cu semne dermatologice 2, unde acestea ofereau o dietă echilibrată, fără ingredientul la care animalul prezenta o reacție alergică. Cu toate aceastea, în CE prevalența intoleranței la hrană pare să fie mult mai ridicată decât alergia adevărată la hrană. În timp ce alergia alimentară reprezintă întotdeauna o reacție imunologică, intoleranța alimentară poate apărea prin mecanisme multiple. La animalele cu intoleranță la hrană, aceste diete pot funcționa prin eliminarea completă a unui ingredient care generează reacția, sau prin limitarea în general a încărcăturii de antigeni dietetici în tractul GI; este neclar care dintre aceste mecanisme teoretice vor funcționa la un anumit pacient. Prin urmare, atunci când este aleasă o dietă cu un conținut limitat de ingrediente, este recomandată alegerea unei cu un singur carbohidrat și cu o singură sursă de proteină în lista de ingrediente, și, ideal, ar trebui să fie nouă pentru pacient. Pentru a alege corect dieta cu un conținut limitat de ingrediente, este obligatorie obținerea unui istoric amănunțit și clar în ceea ce privește dieta (Figura 5). Trebuie, de asemenea, evidențiat pacienților faptul că dietele care se vând fără prescripție și care sunt puse pe piață pentru acest scop, conțin ingrediente care nu sunt afișate pe eticheta produsului și, prin urmare, nu sunt recomandate în practică 3.

 
În schimb, dietele hidrolizate sunt procesate pentru a reduce alergenicitatea și antigenitatea prin alterarea structurii proteinelor 4. Dacă hidroliza este profundă, astfel de diete pot fi eficiente în managementul cazurilor de alergii. Cu toate acestea, gradul până la care o dietă este hidrolizată poate varia, în funcție de procesul de producție, iar cu unele diete comerciale mai poate exista potențial alergic, sau antigenic, dacă procesarea nu este completă. Aceasta subliniază nevoia preluării unui istoric complet în ceea ce privește dieta, în toate cazurile. Dat fiind că fiecare dietă hidrolizată comercială conține proteină diferită (și alte surse pentru macronutrienți), sursa de proteină ar trebui totuși evaluată - precum în cazul dietelor cu un conținut limitat de ingrediente - dacă alergia alimentară reprezintă un diagnostic diferențial principal. Alte componente utile ale acestor diete includ un profil pentru digestiblitate foarte ridicată și un conținut redus de fibre, care poate oferi beneficii sau dezavantaje suplimentare unui anumit pacient; astfel de caracteristici sunt corelate cu tehnicile de procesare folosite pentru aceste diete. Îngrijorările în ceea ce privește palatabilitatea și efectele secundare corelate cu aceste diete, observate deseori la oameni, par a fi minime sau inexistente în studiile la câini.
It is imperative that the clinician obtains a thorough and accurate dietary history in order to select an appropriate limited-ingredient diet.
Figura 5. Este obligatoriu ca clinicianul să obțină un istoric amănunțit și clar în ceea ce privește dieta, pentru a alege o dietă cu un conținut limitat de ingrediente potrivite. 

Dietele cu un conținut scăzut de grăsime și îmbogățite cu fibre

Ultima categorie de diete GI existente pe piață sunt acelea care au cantitățile de macronutrienți modificate pentru scopuri terapeutice. Aceste diete sunt, în general, fie cu un conținut de grăsime scăzut, fie îmbogățite cu fibre alimentare. Conținutul de grăsime a fost identificat ca fiind o componentă importantă în managementul unor tulburări GI la câine 5,6. Digestia inadecvată a grăsimii din dietă poate determina atât diaree secretorie, cât și osmotică 7. La animalele la care există o suspiciune a unei afecțiuni care răspunde la grăsime, sunt recomandate dietele cu un conținut de grăsime care se află în intervalul dietelor veterinare terapeutice cu un conținut scăzut de grăsime (1,7 - 2,6g grăsime, per 100 kcal). Această informație este ușor identificabilă în ghidurile de produse ale companiilor, dar, din nou, este cazul în care nu există o definiție recunoscută pentru ceea ce constituie o dietă ”cu un conținut scăzut de grăsime”, sau care este nivelul la care o restricționare dietetică a grăsimii ar trebui să genereze un beneficiu unui pacient.

Fibrele sunt adăugate în diete din mai multe motive și indicații terapeutice, iar tipul și sursa fibrelor vor influența efectul care este văzut la pacient. Totalul fibrelor alimentare oferă mult mai multe informații decât celuloza brută, indicatorul cel mai des folosit 8. Celuloza brută nu oferă informații despre fibrele solubile din dietă, utilizarea acestui termen limitând posibilitatea clinicianului de a decide dacă o dietă răspunde, sau nu, așteptărilor. Beneficiile fibrelor solubile și insolubile includ fermentarea, producerea de acizi grași volatili, beneficii pentru sănătatea enterocitelor, dezvoltarea microbiomului, ca și modificarea motilității intestinale și tranzitul conținutului GI luminal.

Managementul nutrițional al enteropatiilor cronice comune, la câine

Intoleranța alimentară

Boală inflamatorie intestinală (IBD) reprezintă o boală complexă, în care tractul GI prezintă un răspuns aberant la factori genetici, microbieni, imunitari și de mediu, cu semnul clinic clasic, de diaree. Astfel de cazuri sunt deseori menționate ca având diaree cu răspuns la hrană (FRD). Interesant, două treimi din câinii afectați vor răspunde la managementul nutrițional, atunci când sunt aplicate sistematic încercări dietetice empirice 910. Cea mai frecvent citată strategie dietetică pentru acești câini include utilizarea fie a unei diete hidrolizate, fie a unei diete cu un conținut limitat de ingrediente.

 Cu toate că prezentările de caz inițiale și opiniile experților din lucrările publicate au susținut aceste alegeri pentru câini, există doar trei studii mai mari care au studiat eficacitatea dietelor cu un conținut limitat de ingrediente și trei studii mai mari care au studiat impactul dietelor hidrolizate 9,11,12,13,14.
Adam J. Rudinsky

Nu există o abordare ”una bună la toate”, în ceea ce privește tratamentul dietetic...implementarea corectă a strategiilor dietetice specifice este obligatorie pentru utilizarea cu succes a dietelor, ca instrument terapeutic.

Adam J. Rudinsky

Cel mai mare studiu care a implicat dietele cu un conținut limitat de ingrediente a fost un studiu retrospectiv, care a studiat 131 câini FRD, dintre care 73 au răspuns la o dietă cu un conținut limitat de ingrediente 9. Alegerea dietei nu a fost controlată și a fost posibil influențată de clinician, proprietar sau preferința animalului, însă, totuși, oferă date retrospective bune, care arată o validare a conceptului într-o cohortă mare de animale. Cel de-al doilea cel mai mare studiu a inclus 65 câini, care au trecut printr-un studiu de 10 zile, cu o dietă cu un conținut limitat de ingrediente 11, unde a fost observată o rată de răspuns de 60%. În acest studiu, rata de răspuns la dietă nu a fost comparată cu un alt tip de dietă, dar, cu toate acestea, a fost similară cu rata generală de răspuns la dietă, raportată în alte studii. Studiul final a raportat o cohortă de câini care au răspuns la o dietă cu un conținut limitat de ingrediente 12. Studiul a fost inițiat pentru a analiza efectele unui probiotic, însă îmbunătățirea clinică observată a fost atribuită dietei, și nu probioticului.

Adam J. Rudinsky

Obținerea unui diagnostic corect și stabilirea cauzei enteropatiei cronice reprezintă un aspect esențial, pentru a permite aplicarea tratamentelor dietetic și medical.

Adam J. Rudinsky

În același studiu retrospectiv citat, cu 131 câini FRD, dietele hidrolizate au avut succes la 58 cazuri, confirmând încă o dată conceptul, într-o populație mai mare de câini 9. Un al doilea studiu, separat, prospectiv, a analizat 26 câini care au fost hrăniți fie cu o dietă foarte digestibilă, fie cu o dietă cu proteină hidrolizată 13. La acești câini s-a urmărit apoi răspuns susținut până la 3 ani după includerea în studiu. În ambele grupuri, aproximativ 90% dintre câini au fost controlați pe baza semnelor clinice la 3 luni. Pe termen lung, numai la câinii care au primit dietă hidrolizată s-a menținut statusul de remisiune în timpul primului an al studiului. La câinii care au primit o dietă ușor digestibilă s-a înregistrat o rată de control de 28%, la 6 luni, și o rată de control de 12%, la 12 luni, indicând un răspuns pe termen lung mai robust pentru dieta hidrolizată.
Ultimul studiu a raportat o cohortă de câini care au răspuns la o dietă hidrolizată și a analizat impactul asupra unei histopatologii GI 14.

În concluzie, datele publicate, în prezent, în ceea ce privește opțiunile nutriționale arată că dietele cu un conținut limitat de ingrediente și dietele hidrolizate ar trebui să reprezinte strategiile primare pentru managementul FRD. Ar putea exista un posibil beneficiu al dietelor ușor digestibile, dar vor fi necesare cercetări viitoare pentru a determina această abordare. Nu se știe care tip de dietă este cel mai bun. Un sondaj recent, informal, a întrebat clinicienii dacă preferă o dietă hidrolizată, sau una cu un ingredient nou, ca primă alegere pentru strategia dietetică1. Rezultatele au fost amestecate, cu 60% dintre respondenți alegând dietele hidrolizate ca primă strategie, iar ceilalți alegând diete cu un conținut limitat de ingrediente. Din păcate, lipsesc din literatură studii comparative, care să determine dacă există vreun beneficiu în plus al unui tip de dietă, față de altele, într-un studiu controlat, comparativ, la câini. Este posibil, de asemenea, ca unii câini FRD să răspundă numai la un tip de dietă, neprezentând răspuns la altele. Prin urmare, până la momentul în care vor fi disponibile informații suplimentare, ar putea fi benefică încercarea mai multor abordări dietetice, înainte de excluderea FRD.

1* O comunicare personală - efectuată de Dr. Katie Tolbert cu membrii Societății pentru gastroenterologie comparativă

Alergia alimentară

Este probabil ca alergiile alimentare să devină mai puțin uzuale decât intoleranța alimentară la câinii cu semne GI cronice. Cu toate acestea, autorul nu cunoaște niciun studiu care să fi examinat prevalența relativă a acestor două tulburări. Dacă este suspicionată o alergie alimentară adevărată, este vitală preluarea unui istoric complet și amănunțit privind dieta, pentru implementarea unui management nutrițional corect.

Alegerea dietei trebuie să ia în considerare dacă dieta furnizează surse noi de macronutrimente și/sau o surse de proteină hidrolizată. Este, de asemenea, greu de prezis care ingredient este agentul care declanșează reacția, fără încercări de eliminare și reintroducere.
Experimental, majoritatea macronutrienților - și mai ales proteinele - pot fi antigenice, însă un grup de antigeni sunt mai frecvent implicați în afecțiunea câinilor, mai exact vita, produsele lactate și grâul 1516.
Studiile care examinează câinii alergici la hrană cu semne în principal GI sunt limitate, iar majoritatea s-au concentrat strict pe reacțiile cutanate la hrană. Animalele cu alergii alimentare pot prezenta semne clinice variabile, cu toate că la un pacient care are atât semne clinice cutanate, cât și GI, clinicianul ar trebui să aibă suspiciunea de alergie alimentară. Un diagnostic clinic poate fi confirmat cu un răspuns pozitiv la o schimbare corectă a dietei, cu o recidivă a semnelor clinice după reintroducerea ingredientului declanșator al reacției alergice 16. Schimbarea dietei se poate face fie cu o dietă hidrolizată, sau cu o dietă cu un conținut limitat de ingrediente, pentru că ambele par a fi eficiente
pentru alergiile alimentare, din nou, cu toate că lipsesc studiile comparative 217181920. În cazurile unde exsistă o suspiciune ridicată de alergie alimentară, este recomandată o schimbare de dietă de 8 săptămâni - similară cu cea efectuată la câinii cu reacție adversă la hrană cu exprimare cutanată; pentru câinii cu suspiciune de FRD, o schimbare a dietei de 2-4 săptămâni poate fi suficientă 2122.

Enetropatii cu pierderea proteinelor/limfangiectazie

Restricția de grăsime din dietă este cea mai utilizată la câinii cu enteropatii cu pierderea proteinelor (PLE). Baza inițială pentru această prezumție s-a bazat pe cercetările care au demonstrat că grăsimea din dietă crește fluxul limfatic. Atunci când crește fluxul limfatic - fapt care poate fi văzut în diferite boli, inclusiv în limfangiectazie - acesta poate, teoretic, să agraveze pierderea proteinelor și să destabilizeze controlul afecțiunii 56. PLE reprezintă, de asemenea, un grup eterogen de boli care include IBD, limfangiectazia, etiologiile infecțioase (de exemplu, histoplasmoza), și limfomul GI, între altele, iar rolul tratamentului dietetic variază între aceste diagnostice.
Rapoartele inițiale cu privire la nivelul de răspuns al cazurilor de PLE la dietele cu un conținut scăzut de grăsime au fost publicate în rapoarte de caz, serii de caz și proceduri. Seriile de caz mai mari și studiile au raportat, de asemenea, cu privire la eficacitatea hrănirii cu o dietă cu un conținut scăzut de grăsime la câinii cu PLE. Cu toate acestea, aceste studii sunt limitate de o lipsă a grupurilor de control, design al studiului și tratamente concomitente. Prin urmare, acestea sunt interesante și reprezintă un argument inițial puternic pentru restricția dietetică a grăsimii. Cu toate acestea, este încă o dată obligatoriu ca aceste rezultate inițiale să fie susținute cu probe de cercetări robuste asupra acestui subiect. În ultimul rând, așa cum a fost menționat anterior, etiologia preexistentă în cazurile de PLE este variabilă și tratamentele ar trebui, de asemenea, să fie orientate la diagnosticul definitiv. Spre exemplu, dacă un animal este diagnosticat cu IBD și PLE, ar fi înțelept să se aleagă o dietă care ar putea oferi fie o sursă de nutrienți hidrolizați, fie o listă limitată de ingrediente, astfel permițându-i clinicianului să răspundă nevoilor pacientului cu PLE, ca și celui cu IBD, dintr-o perspectivă dietetică.

Boala intestinului gros

Au fost implementate diferite strategii pentru cazurile de boală a intestinului gros, la câine. Șase studii mai mari au analizat subiectul colitei cronice la câine (10, 23, 24, 25, 26, 27. Din literatura PLE disponibilă, aceste studii sunt limitate de o lipsă a grupurilor de control, design al studiului și tratamente concomitente. Trei dintre aceste studii oferă în mod specific informații interesante.
În primul studiu, autorii au comparat trei diete (cu un conținut scăzut de grăsime, cu un conținut crescut de fibre, sau ”hipoalergenică”), la câini cu colită 25. Toți câinii din studiu au primit concomitent medicamente antiinflamatoare, dar a existat o rată de răspuns diferită, în funcție de tipul de dietă. O rată de răspuns de 85% a fost observată cu dieta hipoalergenică, o rată de răspuns de 75% cu dieta cu fibre, și o rată de răspuns de 18% cu dieta cu un conținut scăzut de grăsime. Celelalte două studii au oferit dovezi puternice în ceea ce pivește rolul dietelor cu un conținut ridicat de fibre, sau al suplimentării cu fibre a dietelor tradiționale GI (cu digestibilitate ridicată, cu un conținut scăzut de grăsime și/sau un conținut limitat de ingrediente), în cazurile de colită cronică26,27.
Într-un studiu, câinii eșuaseră cu tratament anterior cu o dietă cu un conținut scăzut de grăsime 27. Pe scurt, răspunsuri au fost înregistrate cu diete preparate în casă, diete ușor digestibile, diete cu un conținut limitat de ingrediente, diete cu un conținut scăzut de grăsime și cu diete cu un conținut ridicat de fibre. O revizuire a acestor dovezi limitate ar trebui să fie în conjuncție cu o analiză a robusteții studiilor, care au raportat rezultate, pentru că majoritatea nu sunt controlate, dar au demonstrat că dietele suplimentate cu fibre și/sau dietele cu ingrediente noi/limitate, reprezintă cele mai bune opțiuni de primă linie pentru managementul colitei cronice. Ca și în cazul afecțiunii citate anterior, sunt necesare studii comparative mai mari, pentru a determina abordarea optimă în aceste cazuri, dacă există vreuna.

Tabelul 1. Un rezumat al studiilor principale care au analizat managementul nutrițional al enteropatiilor cronice.
Strategia dietetică Indicații Note
Dietă hidrolizată CE* 26 câini cu CE (18 câini care au primit dietă hidrolizată care au răspuns mai bine conform scorului CIBDAI (indicele de activitate al IBD canină), comparayiv cu 8 câini de control, care au primit o dietă ușor digestibilă). Control pe termen lung mai bun cu dieta hidrolizată (13).
CE Răspunsul dietetic la 20 câini care au primit dietă hidrolizată (14)
CE 203 cazuri de CE (din care 131 au răspuns la managementul dietetic), 58 din 131 au răspuns la o dietă hidrolizată (9).
Dietă cu un conținut limitat de ingrediente CE 65 câini cu CE, din care 39 au răspuns la diete cu un conținut limitat de ingrediente (au fost utilizate diferite diete) (11
CE 21 câini diagnosticați cu o afecțiune care nu a răspuns la dietă, au intrat într-un studiu prospectiv pentru un probiotic. Niciun efect al probioticului, numai al dietei (12).
CE 70 câini cu CE, din care 39 au răspuns la diete cu un conținut limitat de ingrediente (au fost utilizate diferite diete) (10
CE 203 cazuri de CE (din care 131 au răspuns la managementul dietetic), 73 din 131 au răspuns la o dietă cu un conținut limitat de ingrediente (9).
Colită Studiu comparativ între dietele îmbogățite cu fibre, cu un conținut scăzut de grăsime și cu un conținut limitat de ingrediente. Rata de răspuns pentru dietele cu un conținut limitat de ingrediente a fost 85% (25).
Dietă pentru modificarea fibrelor
 
Colită 37 cazuri de colită cronică, idiopatică, tratată cu dietă ușor digestibilă și supliment de fibre (metamucil) (26). Informațiile complete de monitorizare au fost disponibile pentru 27 din 37 câini. În subgrup, 26 din 27 câini au avut un răspuns bun până la excelent, la suplimentarea dietei cu fibre.
Colită 19 câini cu colită cronică, idiopatică, care inițial au eșuat în administrarea dietei cu un conținut scăzut de grăsime. 12 au răspuns la dieta cu un conținut crescut de fibre și tratamente concomitente, care au fost eliminate treptat, cu succes (27).
Colită Studiu comparativ între dietele îmbogățite cu fibre, cu un conținut scăzut de grăsime și cu un conținut limitat de ingrediente. Rata de răspuns pentru dietele îmbogățite cu fibre a fost 75% (25).
Dietă cu digestibilitatea foarte ridicată CE 26 câini cu CE, 18 câini care au primit dietă hidrolizată au răspuns mai bun conform scorului CIBDAI, comparativ cu 8 câini de control, care au primit o dietă ușor digestibilă. Un control pe termen lung mai slab a fost observat cu dieta ușor digestibilă, comparativ cu dieta hidrolizată (13).
Colită 13 câini au răspuns la o dietă pregătită în casă (orez și brânză de vaci). 2 recidive la trecerea la o dietă cu un conținut limitat de ingrediente, 9 recidive la trecerea la dieta anterioară (24).
Dietă cu restricție de grăsime PLE 11 câini din rasă pură (Yorkshire Terrier), care au răspuns la restricția dietetică de grăsime, fără tratament auxiliar (5).
PLE** 19 câini, din 24, au răspuns la restricția dietetică de grăsime, ceea ce a permis reducerea dozei medicamentelor imunosupresoare concomitente (6).
**CE: enteropatie cronică; **PLE: enteropatie cu pierderea proteinelor

 

EC canină poate fi deseori gestionată eficient prin dietă, iar această abordare poate evita unele dintre problemele potențiale, care se pot întâlni atunci când se folosește antibiotic pe termen lung, sau medicație imunomodulatoare, așa cum au demonstrat multe studii (Tabelul 1). Dietei ar trebui, prin urmare, să i se acorde atenție în timpul planificării tratamentului pentru pacientul cu EC. Există o varietate de opțiuni, iar factorii care țin de pacient și semnele clinice ar putea ghida alegerile clinicianului pentru managementul dietetic empiric. Fiecare pacient ar trebui evaluat independent, iar dietele alese pentru a răspunde nevoilor cel mai bine, în funcție de literatura actuală.

Timpii pentru răspunsul nutrițional sunt bine documentați și există niște dovezi că mai multe încercări dietetice pot fi avantajoase pentru pacienții care eșuează la alegerile empirice inițiale. Pe termen lung, stabilirea controlului EC la câine cu modificarea dietei și monitorizarea corectă, poate conduce la un răspuns terapeutic stabil.

Sunteți pregatit/ă să accesați mai multe resurse?

Orice membru care aparține comunității veterinare se poate înregistra cu un cont prin care va avea acces exclusiv către conținutul conceput de experți.

Înregistrați-vă

V-ați înregistrat? Accesați aici