Prevalența semnelor gastrointestinale cronice la pisici

Introducere

Mulți proprietari de pisici vor considera că vărsăturile sau diareea sunt „normale” la animalele lor de companie- unii clienți s-ar putea să nici nu raporteze astfel de situații atunci când sunt întrebați „se întâmplă ceva acasă?” - dar, din cauza numeroaselor cauze potențiale ale simptomelor gastrointestinale cronice 1 2 3, este important să îi întrebăm în mod specific despre apariția vărsăturilor și a diareii, inclusiv despre caracteristici precum frecvența, aspectul și consistența, precum și despre îngrijirea și starea de sănătate la domiciliu și să evaluăm oportunitatea diagnosticării (de exemplu, analize de sânge, ecografie). Prezentul articol evaluează prevalența vărsăturilor cronice și a diareii la pisicile adulte din Statele Unite.

Metode de analiză

Dosarele medicale ale tuturor pisicilor în vârstă de peste 12 luni care s-au prezentat la Spitalul Veterinar Banfield începând din 01 ianuarie 2008 până la 30 decembrie 2012 pentru consultație au fost examinate pentru a identifica dosarele în care proprietarii au raportat vărsături sau diaree cronică (cu o durată de cel puțin o lună). Cazurile au fost clasificate clinic după cum urmează: doar diaree cronică - fără vărsături în termen de 30 de zile de la vizită; doar vărsături cronice - fără diaree în termen de 30 de zile de la vizită; și atât diaree cronică, cât și vărsături cronice - cu ambele afecțiuni înregistrate în termen de 30 de zile una de cealaltă. Deoarece este posibil ca unele pisici să se fi prezentat de mai multe ori pe parcursul perioadei de studiu cu semne clinice diferite, acestea pot fi incluse în mai mult de o categorie de cazuri. Pisicile care au fost diagnosticate în cursul aceluiași an calendaristic cu gheme de păr sau paraziți gastrointestinali au fost excluse din studiu.

Prevalența acestor semne a fost estimată și clasificată în funcție de vârstă: adult tânăr (1-3 ani), matur (3-10 ani) și geriatric (10-25 ani), fiind omise toate pisicile înregistrate ca având mai mult de 25 de ani, deoarece acest lucru indica probabil o înregistrare inexactă a datei nașterii. Prevalența și riscul relativ (RR; estimat prin raportul de prevalență) al fiecărei prezentări clinice a semnelor gastrointestinale cronice au fost estimate, comparând adulții maturi și geriatrici cu adulții tineri.

Rezultate

Pe parcursul perioadei de studiu, peste 1 milion de pisici adulte au vizitat spitalul Spitalul Veterinar Banfield (Tabelul 1): dintre acestea, aproximativ 2,0% (21.142) au prezentat vărsături cronice și/sau diaree. Pisicile au prezentat mai frecvent doar vărsături cronice (14.039), urmate de cazurile cu diaree cronică exclusivă (4.469). Aproximativ 1 967 de pisici (9,3%) au prezentat mai mult de un semn clinic în timpul studiului (de ex. numai vărsături cronice și apoi la peste 30 de zile mai târziu numai diaree cronică). În toate categoriile, pisicile adulte tinere au avut în mod constant o prevalență mai scăzută decât pisicile mature și geriatrice. Riscurile pentru semnele gastrointestinale cronice la adulții maturi și geriatrici (Tabelul 2) sunt semnificativ mai mari în comparație cu adulții tineri, pisicile geriatrice fiind mult mai susceptibile de a dezvolta semne gastrointestinale cronice în comparație cu adulții tineri. În toate categoriile de cazuri, adulții maturi prezentau un risc de 1,4-4,0 ori mai mare, iar pisicile geriatrice un risc de 3,1-18,5 ori mai mare decât pisicile adulte tinere.

Discuții

Constatările noastre sunt în concordanță cu alte rapoarte care observă că enteropatia cronică este mai frecventă la pisicile mai vârstnice 2. Estimările prevalenței semnelor gastrointestinale cronice raportate aici sunt probabil subevaluări ale numerelor reale, având în vedere probabilitatea de subraportare a afecțiunii de către proprietari și/sau personalul medical veterinar.

O examinare superficială a diagnosticelor medicale pentru o selecție de pisici afectate din cadrul studiului sugerează că este posibil ca, în multe cazuri, să nu se fi efectuat proceduri diagnostice care să depășească o bază de date minimă (de ex., hemoleucogramă completă, analize biochimice,teste pentru tiroidă). După afecțiunile renale cronice și hipertiroidismul, cele mai frecvente diagnostice au fost vărsăturile (nespecifice), gastrita, enterita și gastroenterita. Acest lucru poate reflecta parțial o lipsă de preocupare cu privire la semnele clinice și necesitatea unei evaluări diagnostice sau, alternativ, povara financiară pentru identificarea definitivă a unei etiologii de bază.

Prezenta analiză a constatat că, deși prevalența semnelor gastrointestinale cronice nu a fost foarte ridicată, acestea nu au fost neobișnuite într-o populație de pisici adulte examinate în cabinete veterinare primare. Având în vedere că există o serie de cauze potențiale ale enteropatiei cronice la pisici, inclusiv paraziți, neoplazie și intoleranță alimentară, este important ca medicul să analizeze în profunzime semnele clinice raportate de client pentru a asigura depistarea precoce a bolii și gestionarea optimă a sănătății pisicii, inclusiv alte diagnostice, medicamente adecvate și modificări ale regimului alimentar, cu scopul de a îmbunătăți calitatea vieții atât pentru pisică cât și pentru stăpânul acesteia.