Alergiile la antigeni din mediu, cum ar fi polenul, mucegaiul, acarienii de praf și puricii, sunt cele mai frecvente cauze ale afecțiunilor dermatologice de tip alergic la câini și pisici. În ceea ce privește semnele gastrointestinale, hrana este adesea un factor; totuși, alte caracteristici ale hranei, cum ar fi digestibilitatea și conținutul de grăsimi sau fibre, sunt mai susceptibile să provoace tulburări digestive decât un răspuns imunologic la anumite ingrediente din formulă.
Diagnosticarea alergiilor specifice la hrană este dificilă deoarece necesită teste laborioase cu diete de eliminare, urmate de probe de provocare cu ingrediente individuale. Ca atare, alergiile la hrană sunt rareori diagnosticate cu certitudine la câini și pisici, iar informațiile din literatura de specialitate cu privire la cei mai frecvenți alergeni din hrană confirmați pot fi dificil de găsit. Totuși, s-a raportat că cei mai răspândiți alergeni din hrană la câini sunt carnea de vită, lactatele, grâul, ouăle și carnea de pui, iar la pisici sunt carnea de vită, lactatele și peștele 12. Este totuși probabil ca aceste liste să reflecte pur și simplu cele mai frecvente ingrediente din formulele de hrană pentru animale de companie din ultimele două decenii, mai degrabă decât o antigenicitate crescută a oricăruia dintre ingredientele specifice din hrana pentru animale de companie.
Dacă se suspectează o alergie sau o intoleranță alimentară, ar trebui efectuate teste cu diete de eliminare folosind formule terapeutice veterinare care conțin antigeni noi în cantități limitate (respectiv, o proteină plus un carbohidrat pe care animalul de companie nu i-a consumat niciodată). Pentru animalele de companie cu expunere la o gamă largă de ingrediente, în special cartofi albi (câini) sau mazăre verde (pisici), poate fi imposibil de găsit o dietă terapeutică nouă potrivită. În aceste cazuri, trebuie folosită o formulă cu proteine hidrolizate plus un carbohidrat simplu (adică fără componentă proteică).
Doar atunci când un animal prezintă semne care nu se ameliorează după unul sau mai multe testări riguroase cu diete terapeutice de tip nou sau hidrolizate (dar se suspectează în continuare o cauză alergică), ar trebui încercată o formulă de hrană preparată în casă. Chiar dacă multe surse recomandă o combinație dezechilibrată între o proteină și un carbohidrat, în experiența autorului, atunci când aceste diete au succes clientul tinde să le ofere pe termen lung, de obicei neglijând faptul că formula poate fi deficitară sub aspectul unor nutrienți esențiali. Din acest motiv, autorul se asigură întotdeauna că rețetele pentru testele de eliminare includ suplimente adecvate pentru a asigura nutrienți esențiali în condițiile consumului pe termen lung, folosind surse care nu introduc antigeni suplimentari.
Î : Atunci când iau în considerare o hrană nouă pentru animalele de companie, verific întotdeauna lista de ingrediente pentru a determina calitatea hranei. Ce ingrediente ar trebui să caut sau să evit?
Din păcate, lista de ingrediente a unei formule de hrană pentru animale de companie nu este o metodă solidă de evaluare a calității ingredientelor individuale sau a hranei în ansamblu. Deși în majoritatea țărilor ingredientele sunt reglementate, în sensul că există definiții foarte precise care trebuie respectate, acestea în general nu includ detalii privind calitatea sau compoziția nutrițională a ingredientelor respective. Un producător poate folosi făină din carne de pasăre de calitate excelentă sau, dimpotrivă, de calitate inferioară, însă eticheta va indica doar „făină din carne de pasăre”.
În mod similar, producătorii nu sunt obligați să demonstreze că anumite ingrediente îmbunătățesc starea de sănătate sau că sunt biodisponibile pentru animalul de companie. Producătorii pot folosi în formulele de hrană tipuri de carne exotică (de exemplu, zimbru, iepure, somon, căprioară, rață) sau fructe, legume sau ierburi în diete, în cantități care probabil nu oferă niciun beneficiu nutrițional, urmărind exclusiv scopuri de marketing, deoarece proprietarii de animale de companie caută tot mai mult liste de ingrediente cât mai asemănătoare cu hrana pe care o consumă ei înșiși sau care le reflectă percepția despre ceea ce „ar trebui” să mănânce animalul lor de companie. Se explică astfel existența unor formule scumpe de hrană care conțin ingrediente precum somon afumat sau fructe goji, deși este puțin probabil ca acestea să furnizeze nutrienți sau beneficii suplimentare față de o formulă de hrană tradițională ce conține carne de pasăre și porumb.
Mulți proprietari de animale de companie se străduiesc să evite coloranții și conservanții artificiali, astfel că acești compuși au fost în mare parte eliminați din hrana comercială pentru animale de companie ca urmare a presiunii consumatorilor. Cu toate acestea, este important de reținut că sunt disponibile mai puține date despre siguranța și eficacitatea conservanților naturali decât pentru conservanții artificiali utilizați în mod tradițional. Astfel, utilizarea conservanților naturali presupune o provocare considerabilă pentru producător, întrucât acesta trebuie să se asigure că atât cantitatea, cât și calitatea conservanților utilizați sunt adecvate pentru a proteja calitatea nutrițională a hranei pe întreaga durată de valabilitate a produsului.
Î: Medicul veterinar a prescris utilizarea unei diete terapeutice veterinare costisitoare în locul unei formule de hrană disponibilă în supermarket. Aceste diete diferă într-adevăr atât de mult față de cele care pot fi achiziționate fără prescripție veterinară și recomandarea medicului veterinar?
În majoritatea țărilor, formulele de hrană comercializate pentru animalele de companie sănătoase trebuie să respecte concentrațiile minime de nutrienți considerate adecvate pentru stadiul de viață specific al animalului (adult, femelă gestantă sau care alăptează, pisoi sau căței în creștere). Aceste formule conțin niveluri diferite de nutrienți și sunt concepute pentru a furniza nutriția adecvată animalelor sănătoase, astfel încât este posibil să nu asigure compoziția nutrițională optimă și alte caracteristici (de exemplu, fibre, digestibilitate) necesare unor animale de companie cu probleme de sănătate. Printre aceste probleme care pot necesita o dietă specială se numără obezitatea, bolile gastrointestinale, bolile renale sau o reacție adversă la hrană.
Multe animale de companie cu obezitate au cerințe energetice scăzute, iar aportul caloric trebuie să fie drastic limitat, comparativ cu un animal de companie normoponderal, pentru a permite reducerea greutății corporale. Pentru a asigura că nu se limitează aportul de nutrienți odată cu reducerea aportului caloric, sunt necesare diete care conțin niveluri mai ridicate de nutrienți per calorie. Deși în magazinele pentru animale de companie și supermarketuri se comercializează zeci de formule care se adresează câinilor și pisicilor predispuse la exces ponderal sau obezitate, acestea prezintă diferențe uriașe în ceea ce privește atât aportul caloric, cât și concentrațiile de nutrienți 13 și multe dintre ele pot asigura un conținut caloric redus fără să ofere însă un nivel mai ridicat de nutrienți. De exemplu, multe formule de hrană uscată de întreținere pentru câini care au un conținut caloric redus prezintă niveluri destul de scăzute de proteine, chiar înainte de a fi limitat aportul caloric, și asta în condițiile în care se consideră că păstrarea unui aport adecvat de proteine este importantă pentru menținerea masei musculare în procesul de reducere a greutății corporale.
Dietele veterinare care urmăresc reducerea greutății corporale au adesea un conținut caloric mai scăzut comparativ cu formulele de întreținere, asigurând însă în același timp concentrații mai mari de nutrienți, cum ar fi proteinele. Aceste diete pot avea, de asemenea, concentrații mai mari de fibre sau alți compuși care pot stimula pierderea în greutate, menținerea masei musculare sau senzația de sațietate. Aceste produse determină adesea o reducere mai sănătoasă și mai eficientă a greutății corporale, în special la animalele de companie cu cerințe energetice foarte reduse, comparativ cu formulele de menținere cu conținut caloric scăzut (Figura 4).