Revista cu subiecte științifice și medicale internaționale pentru experți ai sănătății animalelor de companie
Veterinary Focus

Numărul revistei Alte științifice

Opțiuni terapeutice pentru pisicile cu prurit

Publicat la data 29/04/2021

Articol semnat de Jay Korbelik

Disponibilă și în alte limbi Français , Deutsch , Italiano , Español , English și 한국어

Medicul la care se prezintă o pisică ce suferă de prurit are mai puține opțiuni decât în cazul unui câine prurit – dar oare este adevărat? Pentru o pisică ce se prezintă la cabinet cu prurit medicul are mai puține opțiuni decât pentru un câine cu aceeași problemă – oare este adevărat? Jay Korbelik oferă câteva idei susținute de studii clinice.

Silhouettes depicting the proportion of distribution of lesions in cats with hypersensitivity dermatides.

Puncte cheie

Dermatita atopică felină este diagnosticată în prezent în baza compatibilității istoricului și prezentării clinice, cu excluderea altor dermatoze pruriginoase.


Pisicile care suferă de prurit vor prezenta semne diverse, inclusiv excoriații la nivelul capului și/sau al gâtului, alopecie simetrică autoindusă, dermatită miliară sau leziuni asociate complexului eozinofilic.


Opțiunile terapeutice disponibile pentru dermatita atopică felină sunt limitate comparativ cu câinii, și pot include medicamente neaprobate.


Nu există un tratament unic care să asigure controlul eficace al simptomelor dermatitei atopice feline în toate cazurile și adesea este necesară o abordare multimodală.


Introducere

Tulburările pruriginoase la pisici sunt adesea atribuite hipersesibilității dermatologice (DH), incluzând hipersensibilitatea la mușcătura de purici (FBH, flea bite hypersensitivity), hipersensibilitatea dermatologică indusă de alimente sau la hrană (FIHD, food-induced hypersensitivity dermatitis) și dermatita atopică (DA) 1. Utilizarea termenului de dermatită atopică felină rămâne discutabilă, deoarece prezentarea clinică, particularitățile histologice și rolul IgE diferă semnificativ comparativ cu dermatita atopică umană sau canină1 2. Semnificația IgE în patogeneza acestei afecțiuni nu a fost încă stabilită cert și există, în prezent, foarte puține studii care au investigat rolul IgE în DA felină 3. Termenul de hipersensibilitate dermatologică, care nu este indusă de purici sau alimente (NFNFIHD) este uneori utilizat cu referire la această afecțiune.  Se consideră că DA felină s-ar situa pe locul al doilea ca frecvență în cadrul hipersensibilităților dermatologice la pisici 4; un studiu a raportat o prevalență de 12,5% dintre toate dermatozele feline 2, constatând de asemenea că rasele Abisinian și Devon Rex dar și pisicile domestice erau mai afectate. Debutul semnelor clinice apare, în mod tipic, la pisicile tinere (sub vârsta de 3 ani) 5 deși în cadrul unui studiu s-a constatat că 22% dintre pisicile cu DA felină aveau vârsta de peste 7 ani 2. Acest studiu a mai constatat de asemenea că în 93% din cazurile de DA proprietarii observau pruritul pisicilor și totodată este important de menționat că analiza tricogramelor  în celelalte 7% din cazuri a confirmat prezența firelor de păr rupte, ceea ce corespunde comportamentului provocat de prurit. Majoritatea pisicilor (80%) incluse în acest studiu au prezentat semne nesezoniere.

 

Sunteți pregătit/ă să accesați mai multe resurse?

Orice membru care aparține comunității veterinare se poate înregistra cu un cont prin care va avea acces exclusiv către conținutul conceput de experți.

Înregistrați-vă

V-ați înregistrat? Accesați aici