Dietele de excludere: Calea către succes

 Comunicarea cu clientul

Explicați-i proprietarului că un animal de companie poate dezvolta o alergie la oricare dintre proteinele pe care le-a consumat vreodată, indiferent dacă este vorba despre proteine animale sau vegetale. Mulți proprietari cred că animalul lor de companie nu poate fi alergic la hrana sa, deoarece „a mâncat aceeași hrană toată viața”. Atunci când efectuați un protocol cu o dietă de excludere, trebuie să eliminați tot ceea ce animalul a consumat anterior. (Figura 1). Expunerea chiar și la cantități infime dintr-o substanță antigenică poate declanșa un puseu alergic sau poate cauza persistența simptomelor.

Clarificați ideea preconcepută că cerealele provoacă alergii. Potențialul alergenic al cerealelor nu este mai mare decât cel al proteinelor de origine animală.

Explicați că cerealele și alte proteine vegetale sunt incluse în hrana pentru animale de companie ca surse de proteine cu digestibilitate ridicată, și nu ca materie „de umplutură”. Deși mulți producători de hrană pentru animale de companie folosesc în prezent mazărea sau cartofii ca sursă de proteine vegetale, animalele pot dezvolta reacții adverse și la aceste proteine.

Pregătiți-vă clienții pentru rigorile, costurile, capcanele si beneficiile unui protocol cu o dietă de excludere efectuat corect.

Evitarea capcanelor

Dacă este posibil, toate animalele din aceeași specie din gospodărie trebuie să primească hrana selectată pentru testarea dietei de excludere. Acest lucru va reduce contaminarea încrucișată și expunerea accidentală sau neobservată atunci când se folosesc recipiente comune pentru hrană și apă. Mai mult, rezultatele protocolului dieta de excludere pot fi afectate dacă există acces la hrana celorlalte animale sau posibilitatea de a linge recipientele lăsate pe masa sau pe blatul din bucătărie, de exemplu.

Majoritatea proprietarilor de animale de companie sunt descurajați de ideea de a renunța la toate recompensele de tip hrană și jucăriile de ros comestibile. Asigurați-vă că se pot oferi recompense și / sau hrană umedă compatibile cu dieta pe care ați ales-o. Oferiți opțiuni alternative de jucării comestibile de mestecat fără arome sau care nu conțin proteine animale sau vegetale. (Figura 2).

Asigurați-vă că aveți o bază solidă de cunoștințe despre nutriția animalelor și despre ingrediente. Cu cât îi puteți oferi clientului mai multe explicații despre nutriția animalelor de companie, cu atât este mai probabil ca acesta să respecte cu succes dieta prescrisă. Pentru a avea succes, este esențial ca proprietarii să înțeleagă motivele pentru care se desfășoară protocolul de excludere și de ce trebuie să stabiliți anumite reguli și instrucțiuni specifice.

Durata testării cu dieta de excludere

Un protocol de excludere cu dietă se desfășoară pe durata a 8 săptămâni și în mod ideal până la 12 săptămâni 1. În majoritatea cazurilor, ameliorarea (adică atenuarea pruritului și posibilitatea de a reduce sau elimina tratamentul medical adjuvant) se observă în decurs de 6 – 8 săptămâni, însă ameliorarea maximă și remiterea semnelor clinice ar putea să necesite 10 – 12 săptămâni.

La începutul protocolului este adesea necesar să se administreze tratament medicamentos simptomatic adjuvant. (Figura 3). Pe parcursul testului, se va încerca periodic reducerea sau eliminarea acestor medicamente pentru a evalua rezultatele obținute doar cu dieta. Dacă nu se constată nicio ameliorare sau doar o ameliorare minimală și / sau dacă administrarea medicamentelor adjuvante simptomatice este în continuare necesară după ce au trecut 8 săptămâni, investigați alte cauze posibile ale pruritului. Dacă există alte afecțiuni alergice care nu au fost diagnosticate sau controlate, simptomele pot persista, dând impresia că protocolul de excludere a dietei a eșuat.

La animalele cu alergie la hrană concomitentă semnele gastrointestinale pot dispărea după doar 4 – 6 săptămâni.

Recomandări și interdicții

Pe durata protocolului de excludere includeți tratamente preventive topice sau fără arome. Proteinele din arome pot fi suficiente pentru a declanșa exacerbarea simptomelor la unii câini.

Nu folosiți formule de hrană fără prescripție medicală pentru protocolul cu dietade excludere! (Figure 4)

Dacă știți sau suspectați că animalul de companie suferă și de alergii de mediu, nu începeți protocolul de excludere în perioadele din an în care simptomele sunt exacerbate.

Înainte de a începe protocolul cu dieta de excludere, asigurați-vă că proprietarul v-a furnizat istoricul alimentar complet al animalului de companie, inclusiv recompense alimentare, medicamente, tratamente profilactice și resturi de la masa proprietarilor pe care animalul le consumă sau le-a consumat în trecut. În cazul gospodăriilor cu mai multe animale din specii diferite, discutați cu proprietarul despre accesul la hrana celorlalte animale. Nu toate animalele de companie răspund la același tip de dietă. Având în vedere diversitatea formulelor de hrană pentru animalele de companie, devine tot mai dificil să se găsească o proteină „nouă”, adică una la care animalul nu a mai fost niciodată expus./p>

Deși formulele de hrană cu proteine hidrolizate sau surse noi de proteine și rețetele preparate în casă cu surse noi de proteine au succes în majoritatea cazurilor, este posibil uneori ca un animal alergic să prezinte exacerbări ale simptomelor sau reacții la acestea . Dacă un tip de dietă nu pare a fi eficient, se va încerca o dietă diferită, clarificând de asemenea cu clientul dacă au existat posibile expuneri anterioare sau situații în care dieta nu a fost respectată cu strictețe.