Dermatita atopică canină și provocările proprietarului

Introducere

Dermatita atopică canină (CAD) sau atopia, este o boală cronică multifactorială în care medicul veterinar trebuie nu doar să asigure îngrijirea pe termen lung a câinelui, ci și să stabilească și să mențină o relație excelentă cu proprietarul. Spre deosebire de alte afecțiuni cronice, pentru CAD nu există un consens în ceea ce privește programul optim de monitorizare, însă menținerea contactelor constante cu proprietarul este esențială pentru a asigura eficacitatea, fezabilitatea și siguranța diferitelor opțiuni terapeutice, iar acest lucru este posibil doar CADă proprietarul este pe deplin informat și implicat. Comunicarea optimă este, așadar, piatra de temelie a tratamentului pe termen lung al acestei boli, cu atât mai mult cu cât CAD poate avea un puternic impact negativ asupra calității vieții proprietarului și a câinelui 12. Un studiu recent de amploare care a inclus câini cu CAD (date nepublicate aparținând autorului) a arătat că proprietarilor le lipsesc adesea cunoștințele despre această afecțiune (de exemplu, doar 4% dintre ei știu că este o boală cronică) și, de asemenea, există lacune în ceea ce privește opțiunile terapeutice oferite de medic (de exemplu, doar 15% au implementat o dietă de excludere și 6% au încercat să administreze ciclosporină).

Primul și cel mai important pas la începutul îndelungatei călătorii pe care o reprezintă monitorizarea unei afecțiuni cutanate cronice este identificarea bolii și obținerea acceptării de către proprietar a caracterului de durată al acesteia. Există, totuși, multe posibile capcane; astfel, un studiu a indicat șapte greșeli fundamentale care trebuie evitate în gestionarea pe termen lung a cazurilor dermatologice cronice (Tabelul 1) 3. Acest scurt articol prezintă câteva măsuri-cheie care pot fi adoptate și integrate cu ușurință în clinică zilnic pentru a asigura o bună informare a proprietarului câinelui atopic și a-l menține pe deplin implicat.

Primii pași: pregătirea

Dermatita atopică oferă medicilor veterinari o reală oportunitate, din considerente medicale, tehnice sau relaționale, dar este esențial ca boala să fie bine înțeleasă și modalitățile terapeutice să fie bine stăpânite înainte de a le comunica eficient. Aceasta presupune ca medicul să își actualizeze mereu cunoștințele urmărind publicațiile medicale și website-urile bazate pe dovezi științifice (cum ar fi www.icada.org) 4, și să aibă acces la echipamentele adecvate pentru efectuarea investigațiilor dermatologice, inclusiv un microscop și un otoscop de calitate superioară. Alte „instrumente” eficiente care ar putea fi utile în timpul consultației includ listele de verificare și chiar diagramele ilustrative 567, pe lângă resursele suplimentare de comunicare, cum ar fi website-urile informative. E necesar să reținem, totuși, că majoritatea website-urilor care se abordează dermatita atopică canină sunt fie prea tehnice, fie sunt puternic orientate spre produse sau servicii; ca atare, ar putea fi utilă crearea unei pagini web sau blog al clinicii, care să se adreseze în mod special proprietarilor de câini atopici. În plus, consultațiile de monitorizare ar trebui să fie alocate întotdeauna aceluiași medic veterinar, iar clinica ar trebui să aibă un specialist de încredere la care să poată fi trimise cazurile dificile.

Desfășurarea consultației

Există câteva elemente cheie ale unei bune comunicări cu clientul și este esențial   să se implementeze un protocol adecvat cazurilor de dermatologie în clinică (Tabelul 2). Prima consultație nu trebuie să fie niciodată prea lungă, pentru că în general acest lucru ar fi inutil și contraproductiv. O consultație mai scurtă este mai eficientă, concentrându-se asupra câtorva aspectelor  esențiale. În primul rând, medicul veterinar ar trebui să cunoască foarte bine tratamentele actuale sau anterioare și să abordeze așteptările proprietarului și limitele motivației sau complianței la tratament. Totodată, este necesar să furnizeze o explicație (și, CADă este cazul, o demonstrație) pentru fiecare tratament prescris și obiectivele urmărite. De exemplu, CADă un câine cu CADdermatită atopică preexistentă se prezintă la cabinet cu un puseu de otită externă și pododermatită cauzată de Malassezia, consultația se va concentra pe Malassezia, îngrijirea locală a urechii și fezabilitatea opțiunilor terapeutice. Se vor evita explicațiile lungi despre alergii, răspunsul imun sau bariera cutanată, pentru că lucrurile trebuie simplificate. Se va programa o consultație de monitorizare, ocazie cu care se vor discuta și celelalte aspecte, CADă este necesar.

Consultațiile ulterioare trebuie să fie, de asemenea, bine structurate. Pentru a menține o relație pozitivă cu clientul și pentru a asigura continuitatea tratamentului, se poate stabili un apel telefonic sau video în interval de 48 de ore după consultația inițială, ceea ce va permite medicului să verifice eficacitatea tratamentului, complianța proprietarului și posibilele efecte adverse. (Figura 1).

Un control fizic efectuat după 2 sau 3 săptămâni va oferi nu doar prilejul unui nou examen clinic (inclusiv canalul auditiv și analize citologice), ci și posibilitatea de a discuta tratamentul și planificarea gestionării pe termen lung. Acest lucru poate fi înlesnit de utilizarea unei grile de evaluare a calității vieții 8, iar identificarea factorilor prioritari poate ajuta semnificativ în alegerea opțiunilor terapeutice (Tabelul 3). În esență, informațiile trebuie furnizate în etape la fiecare consultație, evidențiindu-se de fiecare dată doar aspectele necesare înțelegerii tratamentului.

Dincolo de consultație

Așa cum s-a menționat mai sus, o grilă de evaluare a calității vieții oferă un instrument esențial de suport în efectuarea monitorizării 68 și poate fi completată online, în timpul unei consultații video sau chiar prin intermediul unei aplicații pentru smartphone. Această metodă este preferabilă celor care urmăresc evoluția leziunilor sau intensitatea pruritului, pe care autorul le consideră lipsite de utilitate. Menținerea contactului cu proprietarul este de asemenea esențială și, pentru cazurile grave, ar putea fi benefică organizarea unor întâlniri în grup cu alți proprietari. „Contractele de îngrijire” care ajută la monitorizarea bolilor cronice sunt utile pentru câinii cu CAD, iar planificarea financiară cu o structurare lunară a cheltuielilor contribuie la menținerea motivației proprietarului. Acest lucru ușurează de asemenea depistarea precoce a complicațiilor sau exacerbărilor și previne pierderea contactului cu pacientul. 

Concluzie

În gestionarea dermatitei atopice canine, consultațiile prea lungi și utilizarea excesivă a resurselor externe se pot dovedi contraproductive și este mult mai eficient ca medicul veterinar să manifeste empatie și să țină cont de perspectiva proprietarului. Această abordare trebuie îmbinată cu o înțelegere riguroasă a dermatitei atopice canine și cu disponibilitatea de a oferi opțiuni terapeutice adecvate, precum și cu o utilizare judicioasă a instrumentelor care ajută proprietarul să înțeleagă multiplele ramificații ale acestei boli complexe.