Hrana preparată în casă - bună sau nu?

Introducere

Termenul „preparat în casă”, atunci când se referă la hrana pentru animale de companie, cuprinde orice formulă de hrană necomercială și acoperă un spectru larg, de la rețete exclusiv pe bază de carne până la formule vegetariene sau vegane, și include atât ingrediente gătite, cât și crude. Majoritatea proprietarilor care decid să pregătească în casă hrana animalelor de companie doresc să ofere ceea ce ei percep ca fiind o hrană excelentă pentru pisica sau câinele lor. Uneori aceștia pot solicita ajutorul unui nutriționist veterinar certificat^®, însă probabil de cele mai multe ori vor căuta rețete din cărți, de pe internet, de la prieteni și de la alte persoane care nu au o pregătire adecvată în domeniul nutriției animalelor de companie. Articolul de față oferă o prezentare generală a hranei de acest tip și discută potențialele riscuri și beneficii pe care le implică. 

Prevalența hranei preparate în casă

Cifra exactă a animalelor de companie care primesc o hrană preparată în casă este dificil de determinat. De exemplu, într-un sondaj realizat în anul 2008 în SUA și Australia, peste 93,2 % dintre proprietarii de câini și 98,9 % dintre proprietarii de pisici au declarat că cel puțin o parte din hrana animalului lor de companie include produse din comerț 1. Cu toate acestea, 30,6 % dintre câini și 13,1 % dintre pisici primeau resturi de la masă, resturi de mâncare gătită sau hrană preparată în casă, iar la 16,2 % dintre câini și 9,6 % dintre pisici oasele sau hrana crudă erau incluse în masa principală a animalului de companie. Peste 80 % dintre persoanele care au declarat că includ oase sau hrană crudă în hrana animalului lor de companie locuiau în Australia. Mai puțin de 3 % dintre proprietari au declarat că utilizează exclusiv hrană preparată în casă și, conform sondajului, la aproximativ 7 % dintre câini hrana preparată în casă reprezenta cel puțin jumătate din aportul alimentar.

Într-un alt studiu din același an s-a constatat că 95,5 % dintre proprietarii de pisici utilizau o hrană din comerț și doar 2,7 % dintre aceștia îndeplineau criteriul pentru hrană „necomercială”, în timp ce 86,8 % dintre proprietarii de câini au fost clasificați ca oferind hrană „comercială” și 10 % hrană „necomercială”, iar restul de 3,2 % nu au îndeplinit criteriul pentru niciuna dintre cele două categorii 2. Un studiu internațional mai recent a raportat că 79 % dintre câini și 90 % dintre pisici primeau hrană comercială convențională, însă numai 13 % dintre câini și 32 % dintre pisici erau hrăniți exclusiv cu aceste formule 3.Hrana preparată în casă era utilizată la 64 % dintre câini și 46 % dintre pisici, iar hrana crudă la 66 % dintre câini și 53 % dintre pisici. Așa cum s-a menționat și în studiul de mai sus, opțiunea pentru hrană preparată în casă și / sau crudă este mai răspândită în Australia și, în mod evident, există diferențe geografice considerabile în ceea ce privește practicile de hrănire a animalelor de companie. Spre deosebire de studiile de mai sus, în Sri Lanka 42 % dintre câini primesc hrană preparată în casă și doar 18 % hrană din comerț, restul de 40 % primind o combinație între cele două opțiuni. În plus, același studiu a arătat că 49 % dintre câini primesc lapte ca masă separată, pe lângă hrana lor obișnuită, și 57 % primesc suplimente alimentare 4.

În general, aceste studii, precum și altele, indică faptul că prevalența proprietarilor care oferă câinilor hrană preparată în casă pare să fie de aproximativ 7 – 10 %, iar în cazul pisicilor este sub 4 %; cu toate acestea, este posibil ca rezultatele să nu reflecte populația generală a proprietarilor de animale de companie, din cauza lipsei de imparțialitate a selecției. De exemplu, într-unul dintre studiile de mai sus 3 chestionarul a fost completat de proprietari în baza auto-selecției din grupurile dedicate câinilor și pisicilor de pe platformele de socializare. Acest tip de eșantionare poate denatura rezultatele deoarece răspunsurile provin din segmente potențial părtinitoare ale populației – de exemplu, proprietarii care utilizează hrană preparată în casă ar putea fi mai interesați să participe la un studiu privind practicile de hrănire sau, dimpotrivă, ar putea fi mai rezervați în ceea ce privește raportarea practicilor proprii de hrănire, astfel încât este dificil de stabilit procentul real de proprietari care utilizează hrană preparată în casă.

Care sunt motivele pentru a alege o hrană preparată în casă?

Animalele de companie sunt adesea văzute adesea ca fiind membri ai familiei, iar decizia privind hrana oferită acestora poate să reflecte valorile, convingerile și identitatea culturală a proprietarului. Astfel, unele persoane ar putea să prefere să își hrănească animalul de companie în conformitate cu propria filozofie alimentară, cum ar fi utilizarea exclusivă a ingredientelor vegane, ecologice sau naturale. Odată cu tendințele de umanizare a animalelor de companie, utilizarea unei hrane care seamănă cu cina proprietarului poate avea un anumit farmec. Alte motive pentru a alege hrana preparată în casă includ palatabilitatea (selectarea alimentelor pe care animalul de companie le preferă), neîncrederea și / sau înțelegerea deficitară a procesului de producție comercială a hranei pentru animale de companie, dorința de a exclude anumite ingrediente (cum ar fi cerealele, subprodusele din carne sau derivatele din carne) sau dorința de a avea un control „mai bun” asupra regimului de hrănire a animalului de companie (Figura 1). Alte motive invocate de proprietarii care optează pentru hrana preparată în casă sau crudă includ dorința de a-și răsfăța animalul de companie, suspiciunea că formulele de hrană din comerț ar putea fi mai puțin sănătoase sau nutritive decât ar fi de dorit, sau vizarea unui anumit beneficiu medical real sau perceput 2 (Tabelul 1).

Tabelul 1. Câteva motive menționate de proprietari pentru alegerea hranei preparate în casă

Cel puțin un studiu a sugerat că există o asociere între preocupările proprietarilor de animale de companie cu privire la formulele de hrană din comerț și practica hrănirii cu hrană preparată în casă. Proprietarii care ofereau animalelor de companie un regim alimentar alcătuit în proporție de cel puțin 50 % din hrană necomercială au exprimat mai multe motive de îngrijorare și îndoieli privind formulele de hrană din comerț, procesarea acestora și industria hranei pentru animale de companie comparativ cu proprietarii care ofereau animalului lor de companie o hrană comercială în proporție de cel puțin 75 % 2. Acești proprietari din categoria „hrană necomercială” au prezentat de asemenea în mai mare măsură atitudini pozitive față de hrana crudă și cea preparată în casă comparativ cu cei din categoria „hrană comercială”. Proprietarii care își hrăneau animalele de companie cu hrană preparată în casă erau mai înclinați să creadă că hrana procesată din comerț nu este sănătoasă, că prin gătire sunt distruși nutrienți vitali și că ingredientele organice sunt mai sigure și mai sănătoase decât alte tipuri de hrană. Totodată, pentru unele dintre aceste persoane prepararea hranei pentru animalele de companie reprezintă o activitate plăcută, ceea ce ar putea să le influențeze răspunsurile 2.

Susținătorii hranei crude consideră, conform unor surse, că alimentele crude și regimul alimentar bogat în proteine asigură o hrănire mai naturală, similară celei pe care o consumă canidele și felidele sălbatice 1. În cadrul unui studiu care a inclus 218 proprietari care își hrăneau câinii cu hrană crudă, motivele principale pentru această opțiune au fost, în 26 % din cazuri, dorința de a respecta natura carnivoră a câinelui, 24 % pentru a îmbunătăți starea de sănătate a animalului de companie, 21 % pentru că hrana din comerț cauzase probleme în trecut, 19 % din lipsa de încredere în hrana pentru animale de companie din comerț, 6 % deoarece câinele nu consumă hrana comercială, iar 4 % au indicat un alt motiv 5. ). Pentru 57 % dintre acești proprietari, principalul avantaj al hrănirii cu hrană crudă a fost considerat faptul că permite un control total asupra aportului alimentar și cunoașterea compoziției hranei, în timp ce 23 % au menționat preferința pentru proteinele de origine animale ca principală componentă a hranei. În ceea ce privește beneficiile, 11 % dintre proprietari au menționat ca principal avantaj timpul mai îndelungat pe care câinele îl petrece pentru a consuma o masă și faptul că acest lucru pare să-i ofere o satisfacție mai mare. Doar 3 % dintre respondenți au menționat ca avantaj principal o palatabilitate mai bună, 1 % absența carbohidraților și 1 % caracterul crud al ingredientelor.

Hrana preparată în casă ca terapie nutrițională

Deși există o mare varietate de formule de hrană disponibile în comerț pentru animalele de companie sănătoase și pentru cele care au nevoie de diete terapeutice, hrana preparată în casă poate fi utilă atunci când nu există un produs disponibil adecvat pentru un animal cu probleme specifice. De exemplu, în cazul unui câine cu pancreatită cronică și afecțiuni renale, un nutriționist veterinar ar putea crea o formulă adecvată de hrană preparată în casă cu aport scăzut de grăsimi și în fosfor, iar în cazul unor afecțiuni intestinale, cum ar fi limfangiectazia, ar putea fi utilă o dietă preparată cu un conținut de grăsimi mai mic decât cel din formulele disponibile în comerț. Unele animale pot avea de asemenea reacții adverse la mai multe ingrediente , astfel că pot beneficia de o formulă personalizată. Totodată, hrana preparată în casă poate să fie uneori mai gustoasă, deoarece proprietarii (și animalele de companie) pot selecta ingredientele preferate; acest lucru poate fi deosebit de util în cazuri precum boală renală cronică, asociată adesea cu un apetit redus, dar poate avea și posibile efecte negative în cazul animalelor de companie supraponderale.

S-a sugerat că hrana preparată în casă ar avea o digestibilitate mai ridicată comparativ atât cu formulele de hrană uscată, cât și cu cele de hrană umedă din comerț, ceea ar îmbunătăți aspectul și ar reduce volumul scaunelor. Cu toate acestea, digestibilitatea hranei este influențată de factori diverși, cum ar fi ingredientele, cantitatea și tipul de fibre, precum și diferitele metode de prelucrare termică. Un studiu care a inclus pisici hrănite cu o formulă de hrană uscată, o hrană crudă și aceeași hrană „crudă” însă gătită a indicat o digestibilitate fecală aparenntă mai bună pentru hrana crudă și cea gătită în casă comparativ cu hrana uscată 6. Un alt studiu care a comparat, la pisoi, digestibilitatea fecală aparentă a două formule de hrană crudă și a unei formule de hrană uscată gătită a arătat că digestibilitatea materiei organice, a proteinelor și a energiei a fost mai mare pentru formulele de hrană crudă, având ca rezultat un volum redus al scaunelor, fără să se constate însă diferențe în ceea ce privește scorul fecal7. ). Aceste studii au comparat formule de hrană caracterizate printr-o o varietate de ingrediente și metode de procesare, prin urmare este dificil să fie determinate doar efectele procesării.

Atât timp cât digestibilitatea este suficient de ridicată pentru a asigura o hrănire adecvată, creșterea digestibilității hranei nu aduce neapărat beneficii tuturor animalelor de companie. Animalele supraponderale care au nevoie de o densitate calorică mai scăzută și animalele care au nevoie de un conținut mai mare de fibre în hrană pentru a susține sănătatea colonului pot beneficia de creșterea volumului de fibre alimentare, cu o digestibilitate mai scăzută. Pe de altă parte, o digestibilitate ridicată poate fi utilă pacienților cu anumite afecțiuni ale intestinului subțire sau celor care necesită o densitate calorică mai mare.

Probleme potențiale asociate hranei preparate în casă

Dezechilibre nutriționale

Există numeroase rapoarte de caz și serii de cazuri clinice prezentând probleme cauzate de un regim de hrănire dezechilibrat și / sau incomplet din punct de vedere nutrițional bazat pe hrană preparată în casă (Tabelul 2). Multe dintre aceste cazuri implică pisoi sau căței în creștere, pentru care dezechilibrele nutriționale au efecte mult mai grave, dar au fost raportate și cazuri de câini și pisici adulte 8,9. Boala metabolică osoasă și hiperparatiroidismul secundar nutrițional apar atunci când există o carență de calciu alimentară sau când raportul calciu / fosfor este incorect (Figura 2) și pot apărea simultan cu rahitismul cauzat de deficitul de vitamina D. Problemele raportate la câinii hrăniți cu alimente preparate în casă includ hipovitaminoza D, hipocalcemia, deficitul de vitamina A 10, ), hiponatremia, hipocloremia, hiperfosfatemia și deficitul de taurină 11. S-au raportat afecțiuni osoase la pisoi asociate unei hrane dezechilibrate preparată în casă, cauzate de carențele de calciu și/ sau vitamina D 12. La pisicile cu o hrănire dezechilibrată bazată pe hrană preparată în casă au fost raportate cazuri de pansteatită cauzată de consumul unei hrane cu conținut bogat de grăsimi, dar cu aport insuficient de vitamina E 13. ). O hrană bazată în primul rând pe ficat poate cauza pisicilor hipervitaminoză A, care determină apariția extinsă și ireversibilă a osteofitelor și exostozelor osoase, provocând durere și claudicație. Desigur, în practică multe cazuri legate de nutriție nu sunt raportate, prin urmare nu se cunoaște prevalența reală a acestor tulburări.

Tabelul 2. Deficiențe de nutrienți întâlnite frecvent în formulele de menținere preparate în casă.

Evaluări nutriționale ale rețetelor de hrană preparată în casă

Mai multe studii au analizat rețete de hrană preparată în casă, toate acestea raportând deficiențe în majoritatea rețetelor publicate 14,15,16 (Figura 3). Un studiu care a inclus 200 de formule de menținere bazate pe hrană preparată în casă pentru câini (64,5 % scrise de medici veterinari și 35,5 % de non-veterinari) provenind din 34 de surse a stabilit că majoritatea nu erau complete din punct de vedere nutrițional 14. Dintre aceste rețete, 92 % ofereau instrucțiuni vagi sau incomplete (de exemplu, în ceea ce privește ingredientele, metoda de preparare și suplimentele), iar 29 % omiteau suplimentele. Caloriile asociate cu fiecare rețetă variau de la 380 la 16 348 kcal. De asemenea, 95 % din rețete aveau cel puțin un nutrient esențial sub nivelul NRC sau AAFCO, iar 83,5 % prezentau deficiențe multiple, cele mai frecvente fiind deficitul de vitamina D, vitamina E, zinc, colină, cupru, acizi grași omega-3 și calciu. Un studiu care a evaluat 114 rețete bazate pe hrană preparată în casă pentru pisici a constatat de asemenea că rețetele ofereau instrucțiuni vagi și neadecvate și prezentau deficiențe nutriționale, în special de colină, fier, tiamină, zinc, mangan, vitamina E și cupru. Niciuna dintre rețete nu respecta recomandările NRC privind necesarul de nutrienți 16.

* NRC = National Research Council
** AAFCO = Association of American Feed Control Officials

În ceea ce privește dietele terapeutice, un alt studiu a raportat că niciuna dintre cele 67 de rețete de diete renale preparate în casă pentru câini și pisici (preluate din publicații veterinare, cărți și site-uri web pentru proprietarii de animale de companie) nu a respectat toate recomandările nutriționale furnizate de NRC. S-au constatat frecvent deficiențe de aminoacizi, și multe rețete aveau un conținut scăzut de colină, seleniu, zinc și calciu 17. Cu toate acestea, un raport menționează 18 cazuri de câini cu boală renală cronică și hiperkaliemie care fuseseră hrăniți cu diete renale terapeutice din comerț; atunci când au fost trecuți la o dietă renală preparată în casă, concepută sub supravegherea unui nutriționist veterinar certificat^®, pentru a asigura un aport scăzut de potasiu, concentrațiile serice de potasiu au revenit la normal la toți câinii, cu excepția unuia, în decurs de una până la două săptămâni 18.

Multe rețete publicate vor include utilizarea unui supliment nespecific de vitamine și minerale. Aceste produse variază în ceea ce privește constituenții, și multe dintre cele care sunt comercializate pentru animalele de companie nu au o formulă concepută pentru utilizare în asociere cu o hrană preparată în casă. În plus, unele suplimente concepute pentru uz uman ar putea avea un conținut de vitamina D care este excesiv pentru câini și pisici. De asemenea, este puțin probabil ca suplimentele pentru uz uman să conțină taurină, care este esențială pentru pisici și care s-ar putea să fie insuficientă în hrana preparată în casă. De exemplu, un studiu a arătat că probele de iepure întregnu au îndeplinit nicio recomandare nutrițională privind concentrațiile alimentare de taurină, cu variații între 20 și 90% din nivelurile minime 19.

Se sugerează adesea că alternarea diferitelor formule de hrană asigură o mare varietate de nutrienți, compensând eventualele deficiențe ale acestor formule, însă într-un studiu care a analizat efectul alternării a șapte rețete diferite s-a constatat că deficiențele nu au fost eliminate14. Având în vedere că multe rețete de hrană preparată în casă prezintă deficiențe similare (de exemplu, zinc), alternarea acestora nu va asigura o nutriție completă și echilibrată.

Figura 3. Rezultatele unei analize computerizate utilizând software-ului Balancei^®.com pentru evaluarea unei rețete de hrană preparată în casă de pe internet pentru un câine adult, bazată pe curcan, orez și amestec de legume. Barele în gri indică niveluri suficiente pentru un anumit nutrient, iar cele în alb și roșu reprezintă nutrienți deficitari.
Credit: Balanceit.com 

Considerații privind formulele nutriționale

Dezechilibrele nutriționale pot să apară chiar și în cazul unor formule adecvate de hrană, deoarece aceasta corespunde formulei computerizate doar dacă ingredientele reale corespund cu cele din baza de date. Un studiu a arătat o concordanță bună atunci când formulele au fost analizate chimic și comparate cu analiza computerizată14,dar este posibil ca proprietarii să nu aleagă cu precizie ingredientele recomandate și se poate întâmpla, de exemplu, ca nivelul de grăsime din carnea tocată de vită să difere considerabil. Și mai relevant, proprietarii de animale de companie vor modifica adesea rețetele care le sunt date, un proces cunoscut sub numele de derivare a rețetei sau formulei . Modificările pot include schimbarea cantităților de ingrediente, adăugarea, omiterea sau înlocuirea ingredientelor, precum și omiterea sau schimbarea suplimentelor. Oricare dintre aceste schimbări poate să afecteze compoziția nutrițională a hranei și ar putea să o facă potențial neadecvată.

Probleme nutriționale au fost identificate și în formulele comerciale de hrană pentru animale de companie; de exemplu, s-au constatat concentrații de tiamină (vitamina B1) sub nivelul minim AAFCO în 12 din cele 90 de conserve pentru pisici din SUA evaluate, în special în cazul hranei sub formă de pâté și al hranei produse de companii mai mici 20. Au existat retrageri de produse de hrană comercială pentru animale de companie asociate cu un aport excesiv de vitamina D, de exemplu, ca urmare a unei erori într-un premix utilizat în hrana pentru câini. Aceste erori ar trebui să fie depistate în cadrul testelor de calitate și să impună retrageri de produse pentru a elimina loturile afectate. Riscul unor astfel de probleme nutriționale evidențiază importanța controlului calității și al analizei nutriționale periodice a hranei pentru animale de companie. Acesta este un dezavantaj inerent al hranei preparate în casă, deoarece nu există un control al calității în procesul de pregătire și, spre deosebire de hrana comercială, astfel de rețete nu sunt de obicei supuse testelor pentru evaluarea echilibrului nutrițional sau a siguranței nutriționale a nutrienților. În esență, „proba de hrănire” se efectuează pe animalul respectiv. Chiar dacă un proprietar selectează corect hrana și nu schimbă rețeta, nu se poate asigura o concordanță exactă cu baza de date, mai ales pe o perioadă mai îndelungată de timp, deoarece furnizorii de hrană pot schimba produsele disponibile. Acest lucru este deosebit de important în cazul animalelor de companie care primesc diete terapeutice preparate în casă, deoarece le poate afecta gestionarea bolii.

Costuri

Proprietarii ar putea opta pentru hrana preparată în casă deoarece presupun că astfel vor economisi bani; cu toate acestea, un studiu a arătat că hrana completă pe bază de hrană preparată în casă pentru câini sunt de obicei mai scumpe decât hrana uscată din comerț, deși ar putea fi mai ieftine decât unele formule de hrană la conservă 21.

Riscuri asociate cu hrana crudă

Rețetele preparate în casă pot include produse pe bază de carne crudă și oase. Mestecarea oaselor de mari dimensiuni nu furnizează suficient calciu alimentar, nu previne placa dentară sau parodontita și poate provoca fracturi dentare. Hrana pe bază de carne crudă, indiferent dacă este preparată în casă sau este din comerț, poate reprezenta un risc pentru sănătatea câinilor, pisicilor și a proprietarilor acestora din cauza potențialului de contaminare cu agenți patogeni. Deși acest lucru a fost semnalat ocazional și în cazul formulelor comerciale de hrană uscată, este mai puțin frecvent, deoarece astfel de produse sunt procesate la temperaturi ridicate care ucid bacteriile. Contaminarea este și mai puțin probabilă în cazul conservelor nedeschise, deoarece acestea sunt sterilizate în recipiente ermetice. Contaminarea microbiologică este mult mai probabilă în cazul alimentelor crude și a fost raportată de foarte multe ori; de exemplu, diverse studii au constatat că unele produse comerciale congelate sau liofilizate de hrană crudă pentru animale de companie erau contaminate cu diverși agenți patogeni zoonotici, bacterieni și parazitari 22,23.

Este imposibil de determinat rata de contaminare a hranei crude preparate în casă, dată fiind lipsa monitorizării, dar se cunoaște prevalența contaminării produselor din carne și pasăre destinate consumului uman. O meta-analiză a 78 de studii efectuate în 21 de țări europene a arătat că Staphylococcus aureus a fost principalul agent patogen, fiind detectat în proporție de 38,5 % în carnea de pasăre (cu un interval de 25,4 – 53,4 %), urmat de speciile de Campylobacter species la 33,3 % (22,3–46,4 %). Listeria monocytogenes și Salmonella spp. au fost prezente cu o prevalență mai redusă, de 19,3 % (14,4–25,3 %) și, respectiv, 7,1 % (4,60–10,8 %) 24.

Este important de menționat că, deși este posibil ca proprietarii să nu observe semne clinice evidente de infecție bacteriană la animalele hrănite cu alimente crude contaminate, animalele de companie vor răspândi totuși agenții patogeni respectivi prin scaun și salivă. Excreția agenților patogeni prin materiile fecale constituie un pericol pentru sănătatea publică și membrii gospodăriei, în special pentru cei care sunt imunocompromiși, tineri, vârstnici sau femei însărcinate. Hrana crudă poate contribui de asemenea la dezvoltarea rezistenței bacteriene la antibiotice; astfel de alimente au fost identificate ca fiind un factor de risc pentru răspândirea bacteriilor Enterobacteriaceae producătoare de beta-lactamaze cu spectru extins la pisicile de casă 25.

Discutarea opțiunilor nutriționale cu proprietarii

Concluzie

Deși proprietarii pot opta pentru o hrană preparată în casă pentru animalul lor de companie considerând că este cea mai sănătoasă (sau poate singura) alegere disponibilă, aceștia ar trebui să fie conștienți de potențialele riscuri implicate, precum și de orice beneficii percepute. La urma urmei, orice regim alimentar ar trebui să ofere o siguranță optimă împotriva agenților patogeni și să asigure o hrană completă și echilibrată, inclusiv suplimentele adecvate. Medicul ar trebui să facă toate eforturile pentru a include sfaturi nutriționale ori de câte ori este cazul în timpul unei consultații, deoarece neglijarea acestui aspect expune animalul de companie la riscul dezvolta, pe termen lung sau scurt, o tulburare legată de nutriție.