Protocoale în clinica veterinară II
În prima parte a unei serii de două părți, autorii analizează protocoalele din clinica veterinară și explică de ce acestea pot fi o componentă cheie pentru a conduce eficient o clinică.
Numărul revistei 24.1 Alte științifice
Publicat la data 06/04/2022
Disponibilă și în alte limbi Français , Deutsch , Italiano , Polski , Português , Español , English , ภาษาไทย și Українська
Hrănirea cățeilor nou-născuți cu lapte poate părea ceva simplu, dar, așa cum explică Emmanuel Fontaine, există diverse capcane în calea celor nepregătiți.
Compoziția laptelui canin este destul de diferită de cea a laptelui de vacă sau de capră, de aceea este întotdeauna preferabil să fie utilizat un înlocuitor de lapte matern special conceput pentru căței.
Erorile de reconstituire a laptelui apar frecvent în cazul formulelor de lapte praf, putând cauza diaree și/sau constipație la cățeii nou-născuți.
Pentru un cățel cu risc de mortalitate neonatală, suplimentarea aportului energetic va fi întotdeauna benefică și se poate realiza prin utilizarea unui înlocuitor de lapte matern.
Ultima generație de înlocuitori de lapte conține maltodextrină și imunoglobulină Y, care contribuie la susținerea cățelului în perioada neonatală.
Ați finalizat ecografia, îi zâmbiți clientului și îi spuneți „Felicitări! Este gestantă!”. Este o scenă care poate avea loc în orice cabinet veterinar, dar în timp ce puneți la loc sonda ecografului trebuie să nu uitați că mai sunt multe de făcut până la finalul consultației. De fapt, acum începe o discuție nouă și foarte importantă cu proprietarul. În parte, aceasta se va concentra asupra neonatologiei canine și asupra abordării corecte de îngrijire a cățeilor nou-născuți, pentru care o deviză utilă este „mai bine să previi decât să tratezi”. Înlocuitorii de lapte sunt un subiect important care trebuie inclus în discuție – de fapt, înlocuitorii de lapte ar trebui să facă parte integrantă din orice ,,kit obligatoriu ,, pentru perioada de maternitate – dar în acest punct apar o serie de întrebări. Care este alegerea potrivită? Care sunt criteriile importante care trebuie verificate? Care este modalitatea optimă de utilizare și când trebuie utilizați înlocuitori de lapte? Acest articol își propune să răspunde la toate aceste întrebări, astfel încât medicii veterinari să poată oferi cu ușurință sfaturi proprietarilor.
Tabelul 1. Compoziția medie a laptelui canin, de vacă și de capră.
Câine (conform sursei 2 ) |
Vacă (adaptat din 3 ) |
Capră (adaptat din 3 ) |
|
Energie (kcal/L) | 1560 | 630 | 710 |
Proteine (g/Mcal) | 56.7 | 21.8 | 46 |
Calciu g/Mcal | 2.13 | 0.55 | 1.7 |
Fosfor g/Mcal | 1.37 | 0.48 | 1.46 |
Lactoză (g/Mcal)
|
20 | 28.8 | 57.7 |
Tabelul 2. Alți posibili constituenți prezenți în înlocuitorii de lapte canin.
Constituent | Ce ar trebui sa se ia în considerare? |
DHA (acid doco-sahexaenoic) | Mai multe formule de înlocuitor de lapte sunt îmbogățite cu DHA, un acid gras Omega-3. Femela are o capacitate limitată de a produce acest nutrient în timpul alăptării 7 , și s-a demonstrat că suplimentarea cu DHA la cățeii nou-născuți susține dezvoltarea funcției cognitive și oculare 8 . |
Prebioticele | Prebioticele, cum ar fi fructo-oligozaharidele (FOS), sunt prezente în unele formule de lapte. Ele contribuie la susținerea funcției digestive a nou-născutului și totodată sunt implicate în dezvoltarea sănătății imunitare, ajutând la stabilirea și menținerea echilibrului optim al microbiotei 9 . |
Maltodextrina | Maltodextrina este o oligozaharidă folosită în formulele de lapte pentru bebelușii prematuri. Într-un studiu recent, un înlocuitor de lapte pentru căței a fost suplimentat cu maltodextrină pentru a furniza energie suplimentară cățeilor nou-născuți 10 . Administrarea suplimentului imediat după naștere a contribuit la susținerea ratei de creștere timpurie și la menținerea temperaturii corporale, reducând totodată numărul de căței cu risc crescut de mortalitate neonatală. |
Imunoglobulina Y (IgY) | S-a demonstrat că suplimentarea cu IgY la nou-născuți susține creșterea neonatală. La cățeii de talie mare s-a demonstrat, de asemenea, că stimulează dezvoltarea pozitivă a microbiotei 11 . |
Există situații în care proprietarul trebuie să se bazeze pe un substitut de lapte pentru a asigura hrănirea adecvată a cățeilor nou-născuți. În unele cazuri, cățeii nou-născuți rămân fără mamă – de exemplu, în urma unui accident sau a unei probleme anestezice în timpul operației cezariene. Chiar dacă nu sunt frecvente, aceste scenarii sunt imprevizibile și, atunci când se produc, împiedică desigur alăptarea naturală de către mamă. O altă situație este cea în care cățeii nou-născuți sunt abandonați la un adăpost pentru animale. Deși de obicei în aceste centre sunt mai mulți pisoi orfani există uneori și căței fără mamă, iar personalul și familia adoptivă trebuie să aibă la dispoziție un înlocuitor de lapte adecvat. Este de asemenea important să nu fie ignorate riscurile asociate unui comportament matern necorespunzător; unele mame își neglijează puii, iar altele pot fi agresive cu aceștia. Femelele primipare sunt mai predispuse la acest tip de comportament 12 iar problema se poate constata mai frecvent la anumite rase (de exemplu, English Bull Terrier) 13. Proprietarii trebuie să fie conștienți de acest risc pentru a fi mai bine pregătiți să gestioneze o astfel de situație.
Deși utilizarea înlocuitorilor de lapte este obligatorie atunci când mama suferă agalactie, situația nu este la fel de clară în cazul mastitei acute, cea mai frecventă problemă de lactație constatată la specia canină. În general, aceasta apare fie imediat după parturiție, fie aproximativ trei săptămâni mai târziu, când lactația este la apogeu 14. Semnele clinice includ inflamația uneia sau mai multor glande mamare, însoțită adesea de modificarea culorii laptelui, care capătă un aspect maro-gălbui. Se pot observa și alte simptome cu caracter mai general (letargie, febră, disconfort la hrănirea cățeilor), dar acestea nu sunt întotdeauna prezente. Este așadar important să se recomande proprietarului să inspecteze zilnic glandele mamare ale femelei. Mastita poate avea un impact major asupra cățeilor nou-născuți, cauzând întârziere de creștere, diaree neonatală și/sau colită. Tratamentul mastitei acute necesită antibiotice, cefalosporinele fiind adesea folosite ca tratament de primă linie 15. Există însă divergențe de opinie în ceea ce privește măsurile care trebuie adoptate în cazul cățeilor. Unii autori recomandă ca puii să sugă în continuare de la mamă în timpul tratamentului (daca nu există disconfort pentru femelă) pentru a evita galactostaza, care afectează negativ eficacitatea tratamentului. Totodată, antibioticele sunt excretate în lapte, ceea ce ar putea să protejeze cățeii într-o oarecare măsură de efectele secundare ale mastitei (deși există întotdeauna riscul de disbioză și diaree neonatală și, prin urmare, medicul trebuie să evalueze fiecare situație în parte). Pe de altă parte, alți autori recomandă ca toți puii să fie trecuți la alimentația cu substitut de lapte încă de la începutul tratamentului pentru mastită, raționamentul fiind că nou-născuții sunt vulnerabili și se pot îmbolnăvi rapid, iar consumul de lapte contaminat poate crește acest risc. Pentru a preveni galactostaza, lactația poate fi oprită cu medicamente dopaminergice, de exemplu cabergolină 16.
Ambele opțiuni au avantaje și dezavantaje, iar autorul acestui articol este de părere că decizia trebuie întotdeauna să țină cont cu prioritate de starea de sănătate a cățeilor nou-născuți. Mai presus de orice, dacă puii prezintă semne de deteriorare a stării de sănătate, nu trebuie permisă alăptarea de către mamă și trebuie hrăniți imediat cu un înlocuitor de lapte..
Totodată, este important să luați în considerare posibilitatea „sindromul laptelui toxic”, descris în mai multe manuale de neonatologie canină. În aceste cazuri, unii căței din cuib dezvoltă diaree sau colită neonatală, în timp ce mama nu prezintă semne clinice de mastită. Puii afectați nu se dezvoltă corespunzător și suferă de dureri abdominale după hrănire; uneori, un singur cățel din cuib manifestă semne clinice, iar ceilalți prezintă o stare generală bună. Studii recente sugerează că acest lucru ar putea fi asociat cu mastita subclinică 17, aceasta poate fi diagnosticată prin examinarea microscopică a laptelui (deși aceasta nu se efectuează în mod tipic în cabinetele medicale), verificând dacă există un număr crescut de neutrofile per câmp microscopic de mare putere. Mastita subclinică ar trebui să fie întotdeauna avută în vedereîn diagnosticul diferențial atunci când un cățel nou-născut nu se simte bine, chiar dacă este singurul din cuib care manifestă semne clinice. Dacă se constată acest lucru, cățelul trebuie trecut imediat la alimentația cu înlocuitor de lapte, și dacă alți căței încep să prezinte aceleași semne, este indicat ca întregul cuib să fie hrănit cu un astfel de produs.
Emmanuel Fontaine
Imediat după ce cățelul s-a născut și a fost resuscitat corespunzător, trebuie verificat dacă nu prezintă despicătură palatină/ palatoschizis – una din cele mai frecvente anomalii congenitale la cățeii nou-născuți 18. În unele cazuri, este posibilă remedierea acestui defect prin palatoplastie, însă intervenția chirurgicală poate fi efectuată doar într-o etapă ulterioară, de obicei între vârsta de 2,5 și 14 luni (în funcție de diverși factori și de preferința medicului chirurg). Totuși, în perioada neonatală, cățeii afectați nu pot suge și inhalează laptele, ceea ce poate cauza sufocare sau bronhopneumonie, care este adesea fatală. Aceste riscuri se reduc pe măsură ce cățelul începe să consume hrană solidă, așadar (presupunând că proprietarul are în vedere intervenția chirurgicală ulterioară) se poate lua în considerare înțărcarea timpurie, la vârsta de 3 săptămâni. Totuși, pentru a evita complicațiile, în primele trei săptămâni de viață este obligatorie hrănirea prin tub cu un înlocuitor de lapte canin.
Studii recente 19 au contribuit la definirea abordării în identificarea precoce a cățeilor nou-născuți cu risc de mortalitate neonatală (Figura 1), iar proprietarii ar trebui să fie informați despre acest lucru. Aceste studii au arătat că, pentru cățeii expuși riscului, este benefic un aport suplimentar de energie, prin urmare atunci când aceștia sunt identificați, ar trebui să li se administreze un înlocuitor de lapte adecvat. Totodată, graficele de creștere încep să fie disponibile pentru crescătorii de câini și pentru medicii veterinari 20 21 ceea ce facilitează monitorizarea dezvoltării cățeilor în perioada neonatală. Aceste grafice pot contribui la identificarea precoce a problemelor potențiale, deoarece absența creșterii în greutate este adesea unul dintre primele indicii ale stării precare de sănătate. În astfel de cazuri, suplimentarea nutrițională cu ajutorul unui înlocuitor de lapte este cu siguranță o opțiune.
“Eterogenitatea cuibului” se referă la diferențele de greutate constatate între cei mai mari și cei mai mici căței din cuib. Aceasta a fost identificată recent ca factor de risc pentru mortalitatea neonatală precoce 21. Atunci când se observă o eterogenitate crescută a cuibului (de exemplu, o diferență de greutate între 9,9 și 16,8%, în funcție de rasă), cuibul trebuie considerat ca fiind expus riscului potențial. Acest lucru reamintește totodată de faptul că, în neonatologie, cuibul trebuie luat în considerare în ansamblul său. Diferența de greutate va accentua competiția pentru a ajunge la glandele mamare, iar suplimentarea cu un înlocuitor de lapte ar trebui să contribuie la reducerea la minim a efectelor nocive ale eterogenității.
La momentul înțărcării, care începe în general în jurul vârstei de 4-4,5 săptămâni, se recomandă ca tranziția de la hrana lichidă, laptele, la hrana solidă să se realizeze cât mai lin. Dacă se utilizează crochete, acestea trebuie bine hidratate în primele săptămâni de înțărcare pentru a facilita ingestia și digestia hranei 22 (Figura 2), Autorul acestui articol este de părere că în prima săptămână se poate utiliza un substitut de lapte în loc de apă, pentru a ușura tranziția.
Mai mult de 18% dintre cățeii nou-născuți nu primesc suficiente imunoglobuline din colostrul matern 19, iar acești căței sunt considerați expuși riscului de mortalitate neonatală; așadar, înlocuitorii de lapte care conțin imunoglobulina Y (IgY) ar putea fi o opțiune benefică în astfel de cazuri. IgY se absoarbe în tractul digestiv al cățelului în perioada de absorbție a colostrului (24), așadar chiar dacă in momentul aportului de colostru 24. Astfel, chiar daca IgY conținută în acești înlocuitori de lapte vizează în prezent doar un număr limitat de agenți patogeni, utilizarea acestor produse imediat după naștere este o măsură rezonabilă de a oferi măcar o oarecare protecție împotriva unora dintre cei mai răspândiți agenți patogeni digestivi canini.
Înainte de a administra un înlocuitor de lapte cățelului nou-născut, indiferent dacă acesta este sau nu într-o stare precară, este esențial să i se verifice temperatura corporală. În prima săptămână de viață, temperatura corporală a nou-născutului este între 35,5 și 36,5°C. Acesta va ajunge la temperatura specifică adultului abia după trei săptămâni de la naștere 25, Dacă temperatura cățelului scade sub 34°C, apare staza digestivă, ceea ce împiedică digerarea hranei, astfel că administrarea laptelui va duce la balonare și disconfort abdominal. Aceasta este o greșeală foarte răspândită, mai ales la cățeii orfani; proprietarii cred adesea că hrănirea cu biberonul este o prioritate, dar omit să verifice în prealabil temperatura cățeilor pentru a se asigura că pot face acest lucru în siguranță. Cățeii nu au capacitatea de a-și regla temperatura corporală în primele trei săptămâni de viață, așadar în caz de hipotermie, ei trebuie încălziți înainte de a fi hrăniți cu biberonul. Pentru aceasta se pot utiliza lămpi cu infraroșu, pături electrice sau incubatoare, însă procesul trebuie să se realizeze treptat, timp de cel puțin o oră înainte de a începe hrănirea cu biberonul.
De asemenea, proprietarii trebuie să fie informați că este important să optimizeze temperatura din interiorul cuibului pentru a evita hipotermia și consecințele acesteia. Autorul recomandă o temperatură de 30°C în interiorul cuibului în prima săptămână după naștere, 28°C în a doua și 25°C în a treia. După această perioadă, cățeii dobândesc capacitatea de termoreglare, iar hipotermia nu mai constituie un motiv atât de important de îngrijorare.
Așa cum s-a menționat mai sus, greșelile de reconstituire a laptelui sunt foarte frecvente în prepararea formulelor de lapte praf. Prin urmare, este important ca acest lucru să fie discutat cu proprietarul, insistând asupra unui aspect care poate părea un detaliu lipsit de importanță – este esențială respectarea raportului de apă și lapte praf recomandat de producător. Este de asemenea important să se reamintească proprietarilor că „mai mult nu înseamnă mai bine”, deoarece ar putea crede că amestecarea laptelui praf cu un alt tip de lapte (de exemplu, lapte de capră) va produce o soluție cu un conținut nutrițional mai bogat și mai benefic pentru nou-născut. Din păcate, și acest lucru poate să afecteze dramatic osmolalitatea soluției și poate cauza tulburări digestive neonatale.
Atunci când cățeii nou-născuți sunt hrăniți cu înlocuitor de lapte, singurele opțiuni disponibile sunt biberonul sau hrănirea prin tub. Autorul consideră că, dacă este posibil, hrănirea cu biberonul este preferabilă. Este indicată utilizarea biberoanelor special concepute pentru căței, deoarece sunt prevăzute cu tetine adecvate pentru a optimiza fluxul de lapte în timpul hrănirii. Acest detaliu este important: dacă fluxul de lapte este prea rapid (de exemplu, dacă se folosește un biberon uman la un cățel nou-născut de talie mică), se poate produce aspirarea și consecutiv pneumonia ab-ingestis sau de aspirare. Autorul preferă de asemenea biberoanele cu tetine pre-perforate; unele biberoane au tetine al căror vârf trebuie tăiat înainte de utilizare, însă dacă acest lucru nu se realizează corect, se poate ajunge din nou la un flux prea rapid de lapte, cu aceleași consecințe nedorite. Este de asemenea foarte important să se discute modalitatea corectă de a ține cățelul și biberonul în timpul hrănirii, deoarece adesea proprietarii cred că hrănirea cățeilor cu biberonul este similară cu cea a bebelușilor; acest lucru este fals și poate duce la aspirarea laptelui. Figura 3 ilustrează poziția corectă pentru hrănirea cățelului cu biberonul.
Pe de altă parte, hrănirea prin tub ar trebui să fie rezervată cățeilor care sunt prea slăbiți pentru a fi hrăniți cu biberon sau celor cu despicătură palatină congenitală/( palatoschizis congenital); această modalitate de hrănire nu ar trebui utilizată doar pentru a hrăni mai rapid un întreg cuib sănătos. Este important de reținut că hrănirea prin tub ar trebui să utilizată doar ca soluție temporară (cu excepția cățeilor cu despicătură palatină/ palatoschizis). Îndată ce puiul este suficient de puternic, trebuie trecut la hrănirea cu biberonul sau la alăptarea naturală de către mamă, în funcție de opțiunile disponibile.
Clienților trebuie să li se reamintească, de asemenea, că nou-născuții nu pot defeca și urina singuri. Acest reflex este stimulat de mamă prin lingerea regiunii perineale a cățelului, prin urmare după fiecare masă proprietarul trebuie să stimuleze acest reflex masând zona perineală cu tifon umezit cu apă călduță.
În mod implicit, atunci când alimentația cățelului nou-născut se bazează exclusiv pe înlocuitor de lapte, clienții trebuie sfătuiți să respecte recomandările producătorului, însă dezvoltarea graficelor de creștere pentru nou-născuți poate contribui la adaptarea acestor recomandări. Studii recente au arătat de asemenea că, în cazul cățeilor care sunt alăptați de mamă, dar care sunt identificați ca fiind expuși riscului de mortalitate neonatală, se pot administra suplimentar înlocuitori de lapte ad libitum 19. Autorii studiului respectiv nu au constatat complicații asociate cu acest protocol și au observat că puii aproape că își autoreglau aportul de lapte. Acestea fiind spuse, trebuie acționat întotdeauna cu precauție, deoarece unii căței lacomi ar putea consuma hrană în exces, ceea ce poate cauza diaree; autorul a observat acest fenomen în special la rasa Labrador Retriever. Ar fi așadar prudent să se recomande proprietarilor să nu permită cățeilor să depășească volumul maxim recomandat de producător.
Fahley GC Jr., Barry KA, Swanson KS. Age-related changes in nutrient utilization by companion animals. Annu. Rev. Nutr. 2008;28:425-445.
Heinze CR, Freeman LM, Martin CR, et al. Comparison of the nutrient composition of commercial dog milk replacers with that of dog milk. J. Am. Vet. Med. Assoc. 2014;244(12):1413-1422.
Prosser CG. Compositional and functional characteristics of goat milk and relieve as a base for infant formula. J. Food Sci. 2021;86(2):257-265.
Indrebø A, Trangerund C, Moe L. Canine neonatal mortality in four large breeds. Acta Vet. Scand. 2007;49:S2.
Corbee RJ, Tryfonidou MA, Beckers IP, et al. Composition and use of puppy milk replacers in German Shepherd puppies in the Netherlands. J. Anim. Physiol. Nutr. (Berl.) 2012;96(3):395-402.
Renfrew MJ, Ansell P, Macleod KL. Formula feed preparation: helping reduce the risks, a systematic review. Arch. Dis. Child Educ. Pract. Ed. 2003;88:855-858.
Greco DS. Pediatric nutrition. Vet. Clin. North Am. Small Anim. Pract. 2014;44:265-273.
Beynen AC. Brain food for puppies. Creature Companion 2017;10:36-38.
Czarnecki-Maulden GL. Effect of dietary modulation of intestinal microbiota on reproduction and early growth. Theriogenology 2008;70(3):286-290.
Boutigny L, Grellet A, Feugier C, et al. Effect of energy supplementation between birth and 3 weeks on growth rate in puppies. In Proceedings, 19th Congress European Society of Veterinary and Comparative Nutrition (ESVCN) 2016, Berlin, Germany.
Mila H, Grellet A, Mariani C, et al. Natural and artificial hyperimmune solutions: Impact on health in puppies. Reprod. Domest. Anim. 2017;52(S2):163-169.
Santos NR, Beck A, Fontbonne A. A review of maternal behaviour in dogs and potential areas for further research. J. Small Anim. Pract. 2019;61(2):85-92.
Holmes SP, Memon MA, Fite CL. Theriogenology Question of the Month. J. Am. Vet. Med. Assoc. 2009;234:205-207.
Lection J, Cornelius AJ, Moxon R, et al. Incidence and risk factors for canine mastitis and metritis in two guide dog populations. Anim. Reprod. Sci. 2021;231:106802 DOI: 10.1016/j.anireprosci.2021.106802
Vasiu I, Dabrowski R. Lactation-related mammary gland pathologies – a neglected emergency in the bitch. Reprod. Dom. Anim. 2021;56(2):208-230.
Marti JA, Fernandez S. Clinical approach to mammary gland disease. In; BSAVA Manual of Canine and Feline Reproduction and Neonatology. Gloucester, British Small Animal Veterinary Association 2010;155-165.
Kaszak I, Ruszczak A, Kanafa S, et al. New insights of canine mastitis – a review. Anim. Sci. Pap. Rep. 2018;1:33-44.
Domoslawska A, Jurczak A, Janowski T. Oral folic acid supplementation decreases palate and/or lip cleft occurrence in Pug and Chihuahua puppies and elevates folic acid blood levels in pregnant bitches. Pol. J. Vet. Sci. 2013;16(1):33-37.
Chastant-Maillard S, Mila H, Grellet A, et al. Neocare – 5 years of science to improve the health of newborn puppies. Royal Canin SAS, News From Research 2016;41.
Alves I. A model of puppy growth during the first three weeks. Vet. Med. Sci. 2020;6(4):946-957.
Lecarpentier M, Martinez C. La croissance du chiot entre 0 et 2 mois : établissement de courbes de croissance de référence par race. Thèse d’exercice vétérinaire, École Nationale Vétérinaire de Toulouse, ENVT 2017;274.
Fontaine E. Food intake and nutrition during pregnancy, lactation and weaning in the dam and offspring. Reprod. Dom. Anim. 2012;47(S6):326-330.
Mugnier A, Mila H, Guiraud F, et al. Birth weight as a risk factor for neonatal mortality: Breed specific approach to identify at-risk puppies. Prev. Vet. Med. 2019;171:104746.
van Nguyen S, Umeda K, Yokoyama H, et al. Passive protection of dogs against clinical disease due to canine parvovirus-2 by specific antibody from chicken egg yolk. Can. J. Vet. Res. 2006;70(1):62-64.
Reyes-Sotelo B, Mota-Rojas D, Martinez-Burnes J, et al. Thermal homeostasis in the newborn puppy: behavioral and physiological responses. J. Anim. Behav. Biometeorol. 2021;9(3):2112.
Victora CG, Bryce J, Fontaine O, et al. Reducing deaths from diarrhoea through oral rehydration therapy. Bull. World Health Organ. 2000;78(10):1246-1255.
Emmanuel Fontaine
Dr. Fontaine a absolvit Școala Națională de Medicină Veterinară din Toulouse în 2004 și și-a continuat studiile la Școala Națională de Medicină Veterinară din Alfort în secția pentru carnivore domestice a Departamentului Reproducție. Citiți mai mult
În prima parte a unei serii de două părți, autorii analizează protocoalele din clinica veterinară și explică de ce acestea pot fi o componentă cheie pentru a conduce eficient o clinică.
În prima parte a unei serii de două părți, autorii analizează protocoalele din clinica veterinară și explică de ce acestea pot fi o componentă cheie pentru a conduce eficient o clinică.
În pediatrie, graficele pentru monitorizarea creșterii copiilor nu sunt o noutate, însă lucrări recente au dezvoltat acest concept și pentru câini, devenind în prezent o componentă esențială a setului de instrumente în clinica veterinară.