Formule de înlocuire a laptelui matern pentru căței

Introducere

Ați finalizat ecografia, îi zâmbiți clientului și îi spuneți „Felicitări! Este gestantă!”. Este o scenă care poate avea loc în orice cabinet veterinar, dar în timp ce puneți la loc sonda ecografului trebuie să nu uitați că mai sunt multe de făcut până la finalul consultației. De fapt, acum începe o discuție nouă și foarte importantă cu proprietarul. În parte, aceasta se va concentra asupra neonatologiei canine și asupra abordării corecte de îngrijire a cățeilor nou-născuți, pentru care o deviză utilă este „mai bine să previi decât să tratezi”. Înlocuitorii de lapte sunt un subiect important care trebuie inclus în discuție – de fapt, înlocuitorii de lapte ar trebui să facă parte integrantă din orice ,,kit obligatoriu ,, pentru perioada de maternitate – dar în acest punct apar o serie de întrebări. Care este alegerea potrivită? Care sunt criteriile importante care trebuie verificate? Care este modalitatea optimă de utilizare și când trebuie utilizați înlocuitori de lapte? Acest articol își propune să răspunde la toate aceste întrebări, astfel încât medicii veterinari să poată oferi cu ușurință sfaturi proprietarilor.

 

Care este cea mai bună formulă de înlocuire a laptelui matern pentru căței?

 

Evaluați gradul de adecvare nutrițională 

Mulți proprietari presupun că orice tip de lapte va fi potrivit pentru cățeii nou-născuți. Laptele din propriul frigider, un înlocuitor de lapte matern pentru bebeluși cumpărat de la supermarket, o formulă preparată în casă după o rețetă găsită pe Internet... toate acestea sunt opțiuni pe care proprietarul le ia adesea în considerare dacă nu este corect informat. Este așadar important să îi spuneți că laptele femelei are caracteristici specifice. Comparativ cu alte specii, laptele matern canin are o densitate energetică mai mare, niveluri mai ridicate de minerale (de exemplu, calciu și fosfor) și conține mai multe proteine (Tabelul 1). Compoziția laptelui de vacă sau de capră (acesta din urmă este foarte popular pe Internet) este evident foarte diferită și nu asigură echilibrul nutrițional adecvat pentru a susține creșterea sănătoasă a cățeilor nou-născuți.

Tabelul 1. Compoziția medie a laptelui canin, de vacă și de capră.

 

Osmolalitatea este vitală

Osmolalitatea se referă la presiunea osmotică exercitată de particulele dizolvate în lapte. Prezența unei cantități mari de particule cu osmolalitate ridicată în tractul digestiv al cățelului nou-născut poate cauza diaree osmotică și, dat fiind că organismul cățelului are un conținut de apă de 84% 4 este important ca acest lucru să fie evitat, mai ales în perioada neonatală. Lactoza va afecta osmolalitatea laptelui și, având în vedere concentrațiile mari de lactoză din laptele de vacă și de capră comparativ cu laptele canin, acest lucru constituie un motiv suplimentar pentru a evita utilizarea acestor opțiuni la cățeii nou-născuți.

Cea mai bună opțiune

Astăzi, formulele speciale de înlocuire a laptelui canin sunt disponibile pe scară largă și ar trebui să fie întotdeauna opțiunea preferată. Desigur, este important ca acestea să aibă o compoziție cât mai apropiată de cea specifică laptelui canin, deși s-a constatat că acest criteriu nu este întotdeauna îndeplinit în cazul anumitor produse 2 5 , așadar  medicii veterinari ar trebui să exercite prudență și să verifice produsele dacă există suspiciuni în acest sens. Unii substituenți de lapte pot conține de asemenea ingrediente „opționale”, așa cum se arată în Tabelul 2,  însă majoritatea produselor de înlocuire a laptelui canin sunt de calitate satisfăcătoare, convenabile și sigure și ar trebui să fie întotdeauna recomandate pentru cățeii nou-născuți. Majoritatea piețelor oferă două opțiuni în ceea ce privește înlocuitorii de lapte canin, respectiv în formulă lichidă sau praf, ambele cu avantaje și dezavantaje. 

Tabelul 2. Alți posibili constituenți prezenți în înlocuitorii de lapte canin.

Înlocuitorii de lapte în formulă lichidă sunt evident mai ușor de utilizat: deoarece produsul este gata preparat, nu este necesară nicio altă pregătire în afara încălzirii înainte de administrare. Prin utilizarea acestor produse se evită de asemenea cea mai comună greșeală care se observă în cazul formulelor de lapte praf, care rezultă din faptul că proprietarii tind să adauge fie prea multă apă (deci produsul va fi prea diluat), fie o cantitate insuficientă de apă (deci produsul va fi prea concentrat) 6 . Totuși, odată ce a fost deschis, înlocuitorul lichid nu trebuie păstrat prea mult timp în frigider și se recomandă în general să fie consumat sau aruncat în maxim 72 de ore.

Formulele de lapte praf, pe de altă parte, pot fi păstrate o perioadă mult mai îndelungată – în mod tipico lună de la deschidere. Așa cum s-a menționat mai sus, se pot face (și se fac) greșeli de reconstituire, fapt ce afectează osmolalitatea laptelui și poate cauza diaree sau constipație cățelului nou-născut. Totuși, produsele de lapte praf oferă opțiunea de a varia osmolalitatea soluției pentru a îndeplini anumite cerințe nutriționale, așa cum se discută mai jos.
 

 

Când au nevoie cățeii nou-născuți de înlocuitor de lapte? 

Condiții asociate mamei

Disponibilitate și comportament

Există situații în care proprietarul trebuie să se bazeze pe un substitut de lapte pentru a asigura hrănirea adecvată a cățeilor nou-născuți. În unele cazuri, cățeii nou-născuți rămân fără mamă – de exemplu, în urma unui accident sau a unei probleme anestezice în timpul operației cezariene. Chiar dacă nu sunt frecvente, aceste scenarii sunt imprevizibile și, atunci când se produc, împiedică desigur alăptarea naturală de către mamă. O altă situație este cea în care cățeii nou-născuți sunt abandonați la un adăpost pentru animale. Deși de obicei în aceste centre sunt mai mulți pisoi orfani există uneori și căței fără mamă, iar personalul și familia adoptivă trebuie să aibă la dispoziție un înlocuitor de lapte adecvat. Este de asemenea important să nu fie ignorate riscurile asociate unui comportament matern necorespunzător; unele mame își neglijează puii, iar altele pot fi agresive cu aceștia. Femelele primipare sunt mai predispuse la acest tip de comportament 12 iar problema se poate constata mai frecvent la anumite rase (de exemplu, English Bull Terrier) 13. Proprietarii trebuie să fie conștienți de acest risc pentru a fi mai bine pregătiți să gestioneze o astfel de situație.

Tulburări de lactație 

Deși utilizarea înlocuitorilor de lapte este obligatorie atunci când mama suferă agalactie, situația nu este la fel de clară în cazul mastitei acute, cea mai frecventă problemă de lactație constatată la specia canină. În general, aceasta apare fie imediat după parturiție, fie aproximativ trei săptămâni mai târziu, când lactația este la apogeu 14. Semnele clinice includ inflamația uneia sau mai multor glande mamare, însoțită adesea de modificarea culorii laptelui, care capătă un aspect maro-gălbui. Se pot observa și alte simptome cu caracter mai general (letargie, febră, disconfort la hrănirea cățeilor), dar acestea nu sunt întotdeauna prezente. Este așadar important să se recomande proprietarului să inspecteze zilnic glandele mamare ale femelei. Mastita poate avea un impact major asupra cățeilor nou-născuți, cauzând întârziere de creștere, diaree neonatală și/sau colită. Tratamentul mastitei acute necesită antibiotice, cefalosporinele fiind adesea folosite ca tratament de primă linie 15. Există însă divergențe de opinie în ceea ce privește măsurile care trebuie adoptate în cazul cățeilor. Unii autori recomandă ca puii să sugă în continuare de la mamă în timpul tratamentului (daca nu există disconfort pentru femelă) pentru a evita galactostaza, care afectează negativ eficacitatea tratamentului. Totodată, antibioticele sunt excretate în lapte, ceea ce ar putea să protejeze cățeii într-o oarecare măsură de efectele secundare ale mastitei (deși există întotdeauna riscul de disbioză și diaree neonatală și, prin urmare, medicul trebuie să evalueze fiecare situație în parte). Pe de altă parte, alți autori recomandă ca toți puii să fie trecuți la alimentația cu substitut de lapte încă de la începutul tratamentului pentru mastită, raționamentul fiind că nou-născuții sunt vulnerabili și se pot îmbolnăvi rapid, iar consumul de lapte contaminat poate crește acest risc. Pentru a preveni galactostaza, lactația poate fi oprită cu medicamente dopaminergice, de exemplu cabergolină 16.

Ambele opțiuni au avantaje și dezavantaje, iar autorul acestui articol este de părere că decizia trebuie întotdeauna să țină cont cu prioritate de starea de sănătate a cățeilor nou-născuți. Mai presus de orice, dacă puii prezintă semne de deteriorare a stării de sănătate, nu trebuie permisă alăptarea de către mamă și trebuie hrăniți imediat cu un înlocuitor de lapte.. 

Totodată, este important să luați în considerare posibilitatea „sindromul laptelui toxic”, descris în mai multe manuale de neonatologie canină. În aceste cazuri, unii căței din cuib dezvoltă diaree sau colită neonatală, în timp ce mama nu prezintă semne clinice de mastită. Puii afectați nu se dezvoltă corespunzător și suferă de dureri abdominale după hrănire; uneori, un singur cățel din cuib manifestă semne clinice, iar ceilalți prezintă o stare generală bună. Studii recente sugerează că acest lucru ar putea fi asociat cu mastita subclinică 17, aceasta poate fi diagnosticată prin examinarea microscopică a laptelui (deși aceasta nu se efectuează în mod tipic în cabinetele medicale), verificând dacă există un număr crescut de neutrofile per câmp microscopic de mare putere. Mastita subclinică ar trebui să fie întotdeauna avută în vedereîn diagnosticul diferențial atunci când un cățel nou-născut nu se simte bine, chiar dacă este singurul din cuib care manifestă semne clinice. Dacă se constată acest lucru, cățelul trebuie trecut imediat la alimentația cu înlocuitor de lapte, și dacă alți căței încep să prezinte aceleași semne, este indicat ca întregul cuib să fie hrănit cu un astfel de produs. 

Probleme asociate cățelului nou-născut

Despicătura palatină (Palatoschizis)

Imediat după ce cățelul s-a născut și a fost resuscitat corespunzător, trebuie verificat dacă nu prezintă despicătură palatină/ palatoschizis – una din cele mai frecvente anomalii congenitale la cățeii nou-născuți 18. În unele cazuri, este posibilă remedierea acestui defect prin palatoplastie, însă intervenția chirurgicală poate fi efectuată doar într-o etapă ulterioară, de obicei între vârsta de 2,5 și 14 luni (în funcție de diverși factori și de preferința medicului chirurg). Totuși, în perioada neonatală, cățeii afectați nu pot suge și inhalează laptele, ceea ce poate cauza sufocare sau bronhopneumonie, care este adesea fatală. Aceste riscuri se reduc pe măsură ce cățelul începe să consume hrană solidă, așadar (presupunând că proprietarul are în vedere intervenția chirurgicală ulterioară) se poate lua în considerare înțărcarea timpurie, la vârsta de 3 săptămâni. Totuși, pentru a evita complicațiile, în primele trei săptămâni de viață este obligatorie hrănirea prin tub cu un înlocuitor de lapte canin.

Riscul de mortalitate neonatală

Studii recente 19 au contribuit la definirea abordării în identificarea precoce a cățeilor nou-născuți cu risc de mortalitate neonatală (Figura 1), iar proprietarii ar trebui să fie informați despre acest lucru. Aceste studii au arătat că, pentru cățeii expuși riscului, este benefic un aport suplimentar de energie, prin urmare atunci când aceștia sunt identificați, ar trebui să li se administreze un înlocuitor de lapte adecvat. Totodată, graficele de creștere încep să fie disponibile pentru crescătorii de câini și pentru medicii veterinari 20 21 ceea ce facilitează monitorizarea dezvoltării cățeilor în perioada neonatală. Aceste grafice pot contribui la identificarea precoce a problemelor potențiale, deoarece absența creșterii în greutate este adesea unul dintre primele indicii ale stării precare de sănătate. În astfel de cazuri, suplimentarea nutrițională cu ajutorul unui înlocuitor de lapte este cu siguranță o opțiune.

Cuiburi eterogene

“Eterogenitatea cuibului” se referă la diferențele de greutate constatate între cei mai mari și cei mai mici căței din cuib. Aceasta a fost identificată recent ca factor de risc pentru mortalitatea neonatală precoce 21. Atunci când se observă o eterogenitate crescută a cuibului (de exemplu, o diferență de greutate între 9,9 și 16,8%, în funcție de rasă), cuibul trebuie considerat ca fiind expus riscului potențial. Acest lucru reamintește totodată de faptul că, în neonatologie, cuibul trebuie luat în considerare în ansamblul său. Diferența de greutate va accentua competiția pentru a ajunge la glandele mamare, iar suplimentarea cu un înlocuitor de lapte ar trebui să contribuie la reducerea la minim a efectelor nocive ale eterogenității.

Alte motive 

Înțărcarea

La momentul înțărcării, care începe în general în jurul vârstei de 4-4,5 săptămâni, se recomandă ca tranziția de la hrana lichidă, laptele, la hrana solidă să se realizeze cât mai lin. Dacă se utilizează crochete, acestea trebuie  bine hidratate în primele săptămâni de înțărcare pentru a facilita ingestia și digestia hranei 22 (Figura 2), Autorul acestui articol este de părere că în prima săptămână se poate utiliza un substitut de lapte în loc de apă, pentru a ușura tranziția.

Suplimentarea imunoglobulinei

Mai mult de 18% dintre cățeii nou-născuți nu primesc suficiente imunoglobuline din colostrul matern 19, iar acești căței sunt considerați expuși riscului de mortalitate neonatală; așadar, înlocuitorii de lapte care conțin imunoglobulina Y (IgY) ar putea fi o opțiune benefică în astfel de cazuri. IgY se absoarbe în tractul digestiv al cățelului în perioada de absorbție a colostrului (24), așadar chiar dacă in momentul aportului de colostru 24. Astfel, chiar daca IgY conținută în acești înlocuitori de lapte vizează în prezent doar un număr limitat de agenți patogeni, utilizarea acestor produse imediat după naștere este o măsură rezonabilă de a oferi măcar o oarecare protecție împotriva unora dintre cei mai răspândiți agenți patogeni digestivi canini.

Cum trebuie utilizați înlocuitorii de lapte?

Verificați mai întâi temperatura cățelului

Înainte de a administra un înlocuitor de lapte cățelului nou-născut,  indiferent dacă acesta este sau nu într-o stare precară, este esențial să i se verifice temperatura corporală. În prima săptămână de viață, temperatura corporală a nou-născutului este între 35,5 și 36,5°C. Acesta va ajunge la temperatura specifică adultului abia după trei săptămâni de la naștere 25, Dacă temperatura cățelului scade sub 34°C, apare staza digestivă, ceea ce împiedică digerarea hranei, astfel că administrarea laptelui va duce la balonare și disconfort abdominal. Aceasta este o greșeală foarte răspândită, mai ales la cățeii orfani; proprietarii cred adesea că hrănirea cu biberonul este o prioritate, dar omit să verifice în prealabil temperatura cățeilor pentru a se asigura că pot face acest lucru în siguranță. Cățeii nu au capacitatea de a-și regla temperatura corporală în primele trei săptămâni de viață, așadar în caz de hipotermie, ei trebuie încălziți înainte de a fi hrăniți cu biberonul. Pentru aceasta se pot utiliza lămpi cu infraroșu, pături electrice sau incubatoare, însă procesul trebuie să se realizeze treptat, timp de cel puțin o oră înainte de a începe hrănirea cu biberonul.

De asemenea, proprietarii trebuie să fie informați că este important să optimizeze temperatura din interiorul cuibului pentru a evita hipotermia și consecințele acesteia. Autorul recomandă o temperatură de 30°C în interiorul cuibului în prima săptămână după naștere, 28°C în a doua și 25°C în a treia. După această perioadă, cățeii dobândesc capacitatea de termoreglare, iar hipotermia nu mai constituie un motiv atât de important de îngrijorare.

Respectați instrucțiunile

Așa cum s-a menționat mai sus, greșelile de reconstituire a laptelui sunt foarte frecvente în prepararea formulelor de lapte praf. Prin urmare, este important ca acest lucru să fie discutat cu proprietarul, insistând asupra unui aspect care poate părea un detaliu lipsit de importanță – este esențială respectarea raportului de apă și lapte praf recomandat de producător. Este de asemenea important să se reamintească proprietarilor că „mai mult nu înseamnă mai bine”, deoarece ar putea crede că amestecarea laptelui praf cu un alt tip de lapte (de exemplu, lapte de capră) va produce o soluție cu un conținut nutrițional mai bogat și mai benefic pentru nou-născut. Din păcate, și acest lucru poate să afecteze dramatic osmolalitatea soluției și poate cauza tulburări digestive neonatale.

Hrănirea cu biberonul sau prin  tub?

Atunci când cățeii nou-născuți sunt hrăniți cu înlocuitor de lapte, singurele opțiuni disponibile sunt biberonul sau hrănirea prin tub. Autorul consideră că, dacă este posibil, hrănirea cu biberonul este preferabilă. Este indicată utilizarea biberoanelor special concepute pentru căței, deoarece sunt prevăzute cu tetine adecvate pentru a optimiza fluxul de lapte în timpul hrănirii. Acest detaliu este important: dacă fluxul de lapte este prea rapid (de exemplu, dacă se folosește un biberon uman la un cățel nou-născut de talie mică), se poate produce aspirarea și consecutiv pneumonia ab-ingestis sau de aspirare. Autorul preferă de asemenea biberoanele cu tetine pre-perforate; unele biberoane au tetine al căror vârf trebuie tăiat înainte de utilizare, însă dacă acest lucru nu se realizează corect, se poate ajunge din nou la un flux prea rapid de lapte, cu aceleași consecințe nedorite. Este de asemenea foarte important să se discute modalitatea corectă de a ține cățelul și biberonul în timpul hrănirii, deoarece adesea proprietarii cred că hrănirea cățeilor cu biberonul este similară cu cea a bebelușilor; acest lucru este fals și poate duce la  aspirarea laptelui. Figura 3 ilustrează poziția corectă pentru hrănirea cățelului cu biberonul.

Pe de altă parte, hrănirea prin  tub ar trebui să fie rezervată cățeilor care sunt prea slăbiți pentru a fi hrăniți cu biberon sau celor cu despicătură palatină congenitală/( palatoschizis congenital); această modalitate de hrănire nu ar trebui utilizată doar pentru a hrăni mai rapid un întreg cuib sănătos. Este important de reținut că hrănirea prin  tub ar trebui să utilizată doar ca soluție temporară (cu excepția cățeilor cu despicătură palatină/ palatoschizis). Îndată ce puiul este suficient de puternic, trebuie trecut la hrănirea cu biberonul sau la alăptarea naturală de către mamă, în funcție de opțiunile disponibile.

Clienților trebuie să li se reamintească, de asemenea, că nou-născuții nu pot defeca și urina singuri. Acest reflex este stimulat de mamă prin lingerea regiunii perineale a cățelului, prin urmare după fiecare masă proprietarul trebuie să stimuleze acest reflex masând zona perineală cu tifon umezit cu apă călduță.

Câte mese pe zi?

Atunci când cățeii nou-născuți sunt hrăniți cu înlocuitor de lapte, autorul  recomandă 8 mese pe zi în prima săptămână după naștere, 6 mese pe zi în timpul celei de-a doua și 4 mese pe zi în timpul celei de-a treia săptămâni. În cazul cățeilor orfani, este de asemenea important de reținut că aceștia ar putea să înceapă să se sugă unii pe alții, putând să apară inflamații grave și chiar abcese. Acest comportament se observă de obicei atunci când cățeilor le este foame. Totuși, creșterea cantității de hrană ar putea crește riscul de diaree neonatală, dată fiind capacitatea digestivă limitată a nou-născutului; prin urmare, o soluție practică ar fi creșterea numărului de mese zilnice. De exemplu, în prima săptămână de viață, se pot recomanda 10 mese pe zi, în loc de 8. Autorul a implementat această abordare cu succes în adăposturile pentru animale și, chiar dacă necesită în mod evident mai mult timp, este poate cea mai simplă soluție pentru această problemă.

Ce cantitate de lapte oferim la fiecare masă?

În mod implicit, atunci când alimentația cățelului nou-născut se bazează exclusiv pe înlocuitor de lapte, clienții trebuie sfătuiți să respecte recomandările producătorului, însă dezvoltarea graficelor de creștere pentru nou-născuți poate contribui la adaptarea acestor recomandări. Studii recente au arătat de asemenea că, în cazul cățeilor care sunt alăptați de mamă, dar care sunt identificați ca fiind expuși riscului de mortalitate neonatală, se pot administra suplimentar înlocuitori de lapte ad libitum 19. Autorii studiului respectiv nu au constatat complicații asociate cu acest protocol și au observat că puii aproape că își autoreglau aportul de lapte. Acestea fiind spuse, trebuie acționat întotdeauna cu precauție, deoarece unii căței lacomi ar putea consuma hrană în exces, ceea ce poate cauza diaree; autorul a observat acest fenomen în special la rasa Labrador Retriever. Ar fi așadar prudent să se recomande proprietarilor să nu permită cățeilor să depășească volumul maxim recomandat de producător.

Sfat clinic: jucați-vă cu diluțiile

Medicii veterinari ar trebui să știe că, la fel ca la oameni, în cazul formulelor de lapte praf raportul apă/lapte praf poate fi uneori modificat în mod benefic. Varierea osmolalității produsului poate fi utilă în cazurile de diaree sau constipație neonatală fără complicații (respectiv, atunci când sunt asociate nutriției 26). Din experiența sa personală, autorul preferă să utilizeze 80% din volumul de apă recomandat pentru a prepara formula de lapte pentru un cățel cu constipație și 120% din volumul de apă recomandat în caz de diaree. În ambele situații, se poate reveni la raportul normal îndată ce semnele clinice se remit.

Concluzie

Formulele înlocuitoare de lapte ar trebui să fie parte integrantă a oricărui kit  de bază neonatologic. Fiecare proprietar de femelă gestantă trebuie să aibă la dispoziție un înlocuitor de lapte adecvat, și este important să se explice clienților cum să evite cele mai frecvente greșeli. Există numeroase circumstanțe în care formulele înlocuitoare de lapte sunt de mare ajutor și, dacă aceste produse sunt utilizate corect, reprezintă un atu major în optimizarea stării de sănătate a cățeilor nou-născuți.