Revista cu subiecte științifice și medicale internaționale pentru experți ai sănătății animalelor de companie
Veterinary Focus

Numărul revistei 32.1 Alte științifice

Graficele de creștere pentru căței

Publicat la data 20/04/2022

Articol semnat de Caitlin Grant

Disponibilă și în alte limbi Français , Deutsch , Italiano , Español și English

În pediatrie, graficele pentru monitorizarea creșterii copiilor nu sunt o noutate, însă lucrări recente au dezvoltat acest concept și pentru câini, devenind în prezent o componentă esențială a setului de instrumente în clinica veterinară.

Remus fiind cantarit acasa

Puncte cheie

Centrul Waltham a elaborat grafice de creștere menite să-i ajute pe medicii veterinari să determine dacă greutatea corporală a unui cățel este adecvată vârstei sale.


Graficele de creștere pot deveni o parte integrantă a controalelor de rutină pentru căței și sunt utile pentru a confirma dacă aceștia beneficiază de  nutriția adecvată în etapa de creștere și dezvoltare.


În prezent sunt disponibile zece grafice de creștere pentru câini, clasificate în funcție de gen (masculi sau femele) și de greutatea corporală estimată la vârsta adultă. 


Graficele generale de creștere nu sunt potrivite pentru rasele de talie gigant (> 40 kg); medicul veterinar trebuie deci să elaboreze o curbă adaptată în mod specific câinilor din această categorie.


Introducere

Consultațiile care implică pisoi și căței fac parte din activitatea cotidiană a medicilor veterinari și în general sunt ocazii plăcute pentru toți cei implicați, dar în același timp sunt extrem de importante din perspectiva asigurării celui mai bun start în viață a noului animal de companie. Cel puțin o parte a consultației ar trebui să includă o discuție despre cum poate fi asigurată nutriția optimă pentru noul pacient. Așadar, înainte de a prezenta graficele de creștere, este important să reamintim mai întâi motivele pentru care este atât de important ca discuțiile despre nutriție să fie integrate în aceste consultații inițiale.

De ce trebuie să vorbim despre nutriție?

Socializare și obișnuință

Vizitele la cabinet pentru controlul greutății la intervale de câteva săptămâni pot fi nu doar o modalitate excelentă de a monitoriza creșterea pacientului, ci și un prilej de socializare pentru cățel. Animalele de companie ar putea fi învățate să asocieze cabinetul veterinar cu experiențe pozitive dacă primesc laude și recompense atunci când, de exemplu, urcă pe cântar sau permit o examinare fizică sumară în scopul evaluării scorului condiției corporale (BCS, body condition score).

Vizite frecvente

Cățeii și pisoii vor veni des la cabinet în primul an de viață – pentru vaccinuri, teste pentru depistarea dirofilariozei și a altor paraziți, sterilizare. Toate aceste vizite reprezintă ocazii excelente pentru a discuta cu proprietarul, pentru a evalua cât de bine crește noul membru al familiei și pentru a afla dacă există întrebări legate de hrana oferită cățelului (Figura 1).

Primele vizite ale cățelului la cabinetul veterinar

Figura 1. Primele vizite ale cățelului la cabinetul veterinar sunt un prilej excelent pentru a discuta cu proprietarii despre nutriție și gestionarea greutății corporale.
Credit: Shutterstock

Prevenție

Asociația pentru prevenirea obezității la animalele de companie (Association for Pet Obesity Prevention) a raportat în 2018 că aproape 60% dintre câinii și pisicile de companie din SUA suferă de exces ponderal sau obezitate 1. Programele de reducere a greutății corporale pot fi foarte dificile! Adesea, este nevoie de muncă de convingere pentru ca proprietarii să fie dispuși măcar să abordeze subiectul reducerii greutății corporale. Totodată, este nevoie de timp pentru a ajuta un animal să obțină un scor adecvat al condiției corporale atunci când suferă de un exces de grăsime corporală de 15-20% (sau chiar mai mult). Echipele medicale veterinare trebuie să poată deschide fără rețineri aceste discuții dificile și să inițieze un program pentru reducerea greutății corporale. O altă abordare a problemei generalizate pe care o reprezintă obezitatea este prevenția. Nu se poate găsi un moment mai potrivit pentru / prevenirea obezității decât atunci când animalul este încă tânăr și sănătos. Dacă echipa poate să discute despre riscul de obezitate în această etapă și să furnizeze proprietarilor interesați instrumente cu ajutorul cărora să își ajute animalul de companie să nu crească prea mult în greutate, ar fi posibilă reducerea numărului de animale care ajung supraponderale sau obeze. Dacă proprietarii sunt informați corespunzător cu privire la aspecte precum creșterea ideală în greutate, scorul condiției corporale, controlul porțiilor de hrană și recompensele „inteligente”, vor fi mai receptivi la recomandări dacă animalul lor de companie începe să să ia prea mult în greutate.

Recomandarea expertului

Proprietarii doresc să discute despre nutriție cu echipa clinicii veterinare și implicarea în aceste discuții încă din perioada timpurie a vieții animalului de companie demonstrează o abordare proactivă și transmite mesajul că echipa cabinetului veterinar este cea mai bună sursă de informații corecte privind nutriția. În acest fel, atunci când proprietarii primesc recomandări nutriționale de la crescători, prieteni, angajați ai magazinelor de specialitate pentru animale de companie sau de la alte persoane bine-intenționate, în mod ideal vor aduce în discuție la cabinet aceste recomandări pentru a le verifica înainte să le aplice.

Interesul proprietarilor și dorința de a învăța

Există un motiv pentru care  tot personalul clinicii adoră vizitele proprietarului cu cățelul sau pisoiul, și nu este vorba doar de prilejul de a alinta un nou pacient sănătos și adorabil. Proaspeții proprietari ai cățelului sunt la fel de entuziasmați și adesea așteaptă cu nerăbdare să-l prezinte echipei cabinetului pe noul membru pufos al familiei. Acești proprietari sunt probabil foarte hotărâți să facă tot ceea ce le stă în putință pentru a-și menține animalul de companie în stare optimă de sănătate și sunt adesea motivați să urmeze sfaturile despre modul în care pot asigura cea mai bună nutriție. Sugestii precum cântărirea precisă a hranei sau evitarea recompenselor cu conținut caloric bogat pot părea descurajante pentru proprietarii de animale bolnave, deoarece aceștia pot fi deja copleșiți de alte numeroase recomandări terapeutice, astfel că nutriția este împinsă pe plan secund. Pe de altă parte, noii proprietari de căței pot fi mai receptivi la astfel de recomandări și, dacă adoptă de la început o conduită corectă în acest sens, le va fi mult mai ușor să o mențină pe tot  parcursul vieții animalului. Mai mult, studiile care analizează comunicarea cu clienții în contextul practicii veterinare au constatat că proprietarii de animale de companie își doresc să formeze un parteneriat cu medicul veterinar 2. Purtând discuțiile despre nutriție încă de la început, putem pune bazele acest parteneriat cu clienții noștri și putem construi o relație mai puternică între medicul veterinar și client.

Ținând cont de toate acestea, urmează acum să vorbim despre un instrument interesant pe care fiecare cabinet veterinar ar trebui să îl aibă în arsenalul său nutrițional – graficele de creștere.

Ce sunt graficele de creștere?

Probabil că graficele de creștere sunt mai familiare proprietarilor de animale de companie care au și copii, deoarece  reprezintă un instrument folosit de medicii și asistenții pediatri pentru monitorizarea creșterii sugarilor și copiilor mici. Acestea constau în curbe de percentile obținute prin aplicarea unor serii de măsurători, cum ar fi înălțimea, greutatea, indicele de masă corporală (IMC/BMI) și vârsta 3, și sunt folosite în medicina umană din anul 1977 ca instrument pentru a evalua   dacă ritmul de creștere în greutate a copilului este cel potrivit. În mod similar, graficele de creștere pentru câini au fost dezvoltate în prezent de Centrul Waltham, un institut de știință și cercetare deținut de Mars Petcare 4. Aceste grafice au fost elaborate pe baza datelor colectate de la zeci de mii de câini sănătoși și furnizează astfel personalului medical veterinar un instrument care îi ajută să evalueze dacă creșterea cățelului este corespunzătoare vârstei acestuia.

Totuși, pentru elaborarea graficelor de creștere pentru căței a fost necesar să se țină cont de un parametru suplimentar, și anume varietatea uriașă a raselor de câini, prin urmare nu există un etalon unic de creștere. Ca atare, în prezent sunt disponibile zece grafice de creștere pentru câini – organizate în funcție de gen (masculi sau femele) și de talia adultă estimată (< 6,5 kg, 6,5-9 kg, 9-15 kg, 15-30 kg și 30-40 kg) 5.

Ce informații sunt necesare?

Pentru a putea folosi un grafic de creștere pentru un anumit cățel, sunt necesare următoarele informații:

  • Sexul cățelului – există grafice distincte disponibile pentru masculi și femele
  • Greutatea estimată la vârsta adultă; aceasta se poate determina fie pe baza greutății părinților (de reținut că se pornește de la premisa că părinții au o condiție corporală optimă) sau în funcție de greutatea standard a rasei
  • Vârsta cățelului în săptămâni
  • Greutatea cățelului în kilograme

Odată ce au fost obținute aceste detalii, poate fi tipărit graficul corespunzător de creștere, iar vârsta și greutatea cățelului pot fi reprezentate în funcție de acesta. Toate cele 10 grafice de creștere sunt disponibile pentru descărcare în format PDF accesând: https://www.waltham.com/resources/puppy-growth-charts.

Caitlin Grant

Graficele de creștere au fost dezvoltate pe baza datelor colectate de la zeci de mii de câini sănătoși și oferă acum personalului medical veterinar un instrument care îi ajută să evalueze dacă creșterea cățelului este adecvată pentru vârsta acestuia.

Caitlin Grant

Cât de des trebuie măsurat?

Pentru a interpreta datele cu precizie cât mai mare, sunt necesare măsurători frecvente, mai ales în etapa timpurie de viață a cățelului. Acest lucru ne permite să determinăm linia percentilei în care se încadrează cățelul la început, în primele luni de viață, și să ne formăm o idee mai clară în  ceea ce privește greutatea-țintă care trebuie avută în vedere la orice vârstă dată. Cățeii ar trebui cântăriți cel puțin o dată la două săptămâni, dar opțiunea cea mai bună este să fie cântăriți săptămânal. Asigurați-vă că măsurătorile sunt înregistrate în același moment al zilei, deoarece timpul care a trecut de la ultima masă, defecările sau nivelul de hidratare pot să determine fluctuații de greutate pe parcursul zilei.

Este posibil ca unii proprietari să nu aibă posibilitatea de a aduce cățelul săptămânal pentru controlul greutății, fie din cauza programului încărcat, fie pentru că locuiesc la distanță mare, așadar pot fi luate în considerare următoarele opțiuni la domiciliu:

  • Cântar de baie: dacă proprietarul poate să ia cățelul în brațe în condiții de siguranță, atunci se poate cântări împreună cu cățelul, scăzând apoi greutatea proprie.
  • Cântar pentru bagaje: cățeii de talie mică pot fi puși într-o geantă de transport și cântăriți cu un cântar pentru bagaje – scăzând din nou greutatea genții de transport din greutatea totală.
  • Cântar pentru animalele de companie: acestea pot fi achiziționate online, la prețuri care variază în funcție de dimensiunea cântarului.

Dacă proprietarul poate să efectueze cântăriri săptămânale la domiciliu, la modul ideal cățelul ar trebui totuși adus la cabinet pentru evaluare o dată la patru săptămâni (ceea ce adesea va corespunde cu programările pentru vaccinările de rapel), permițând astfel echipei medicale veterinare să se asigure că animalul se dezvoltă corespunzător și totodată să efectueze o evaluare a BCS.

Folosirea în practică a graficelor de creștere

Odată ce s-a început folosirea unui grafic de creștere pentru un pacient, este important ca acesta să fie utilizat corect! Graficul va furniza o predicție destul de precisă a ratei de creștere preconizate odată ce a fost stabilită percentila de creștere a cățelului. Un studiu recent a comparat câini sănătoși și câini cu o condiție corporală anormală cu datele graficului lor de creștere 6 observându-se că, în cazul câinilor sănătoși, au existat foarte rar deviații de la percentila de creștere inițială, în timp ce câinii obezi au prezentat o creștere mai rapidă în greutate până la vârsta de trei ani și majoritatea au depășit două sau mai multe linii de percentilă în perioada de creștere. Graficul trebuie așadar utilizat pentru a verifica dacă creșterea cățelului se încadrează în percentila inițială. În cazul în care cățelul se apropie de o linie aflată deasupra curbei sale de creștere, înseamnă că acesta crește prea rapid și că aportul caloric ar trebui redus, iar dacă se apropie de o curbă inferioară, creșterea este prea lentă și aportul energetic ar trebui crescut.

Ce altceva mai trebuie făcut la consultațiile pentru controlul greutății?

Consultațiile pentru controlul greutății nu reprezintă pur și simplu o vizită pentru cântărire și consemnarea greutății în graficul de creștere. Echipa cabinetului veterinar poate să folosească acest prilej pentru a verifica și alte câteva aspecte importante:

  • Istoricul nutrițional: întrebați ce hrană consumă cățelul și în ce cantitate. S-ar putea ca proprietarii să fi schimbat hrana de la ultima vizită sau să fi modificat cantitatea porțiilor din proprie inițiativă.
  • BCS: sistemul de stabilire a scorului condiției corporale nu este încă validat pentru căței, dar poate fi totuși util în asociere cu graficul privind greutatea și creșterea, pentru a determina dacă animalul este supraponderal sau subponderal. Poate contribui de asemenea la acomodarea cățelului cu efectuarea acestei evaluări, iar proprietarul poate fi încurajat să efectueze periodic acasă o evaluare a BCS.
  • Activitatea: întrebați care este nivelul de activitate al cățelului – a început să participe la lecții de dresaj sau face plimbări mai dese? O creștere a nivelului de activitate ar putea impune o creștere a aportului de energie.

Limitele graficelor de creștere

  • Câinii de talie gigant (respectiv cei cu o greutate corporală la vârsta adultă de peste 40 kg): graficele de creștere disponibile în prezent se opresc la 40 kg, deoarece cercetătorii au constatat variații de creștere în funcție de rasă la câinii de talie gigant, ceea ce împiedică elaborarea unor curbe standard 5. Pentru un pacient de rasă gigant, medicul veterinar poate în continuare să urmeze toate sugestiile de mai sus, dar ar trebui să creeze un grafic unic pentru a urmări greutatea și vârsta. Acest lucru permite monitorizarea tendințelor de creștere, iar aportul energetic poate fi ajustat dacă se observă o creștere mai mare în greutate sau dacă animalul înregistrează o creștere în greutate mai mică decât cea preconizată.
  • Câinii de rasă mixtă: graficele de creștere pot fi folosite pentru câinii de rasă mixtă, însă ar putea fi dificil de identificat greutatea preconizată pentru vârsta adultă la cățeii a căror combinație de rase este incertă. Autorul recomandă să se facă o estimare „deductivă” și să se utilizeze primele cântăriri înregistrate pentru a stabili cu aproximație curba de creștere a cățelului. O altă opțiune ar fi efectuarea testelor genetice, dacă proprietarul este interesat să știe rasele de proveniență ale câinelui său.
  • Pisici: în prezent nu există grafice de creștere publicate pentru pisici, însă, la fel ca în cazul precizărilor pentru câinii de talie gigant, se poate elabora un grafic pentru fiecare pacient în parte, utilizând datele personale și aplicând aceleași sugestii.

Exemplu de caz – Remus

Remus este un cățel mascul, metis de Ciobănesc și Collie (Figura 2), adoptat de la un adăpost de noul său proprietar, care a început să ofere o hrană din comerț pentru căței de rasă Ciobănesc German. Remus a fost cântărit și greutatea a fost înregistrată la prima sa vizită la cabinet, când avea vârsta de 10 săptămâni, iar proprietarul avea greutatea consemnată la adăpost la vârsta de 8 săptămâni. Deoarece este un cățel de rasă mixtă, a fost mai dificil să se determine greutatea preconizată la vârsta adultă, dar a fost selectat un grafic de creștere pentru 30-40 kg ca fiind cel mai potrivit în acest caz.

Remus la vârsta de 12 săptămâni

Figura 2. Remus la vârsta de 12 săptămâni
Credit: Bridget Grant

La 10 săptămâni, greutatea lui era de 6 kg, valoare care a fost aplicată în curba de creștere. Proprietarul a decis să îi ofere o formulă de hrană din comerț concepută pentru căței, mai exact hrana uscată Royal Canin Puppy Maxi. Această formulă furnizează 366,7 kcal per 100 grame, sau 352 kcal per pahar de dozaj. Necesarul de energie al lui Remus a fost estimat la 805 de calorii pe zi (RER înmulțit cu un factor DER de 3, deoarece avea sub 4 luni1) 7 (Valoarea 2 X RER este de obicei folosită pentru căței cu vârsta de peste 4 luni, iar câinii adulți sterilizați necesită de obicei între 1,4-1,6 X RER, deși această valoare poate fi mai mare sau mai mică în funcție de nivelul de activitate). Lui Remus i s-a prescris o porție zilnică de 2 ¼  pahare de dozaj (792 de calorii).

* RER = necesarul energetic în condiții de repaus (resting energy requirement); DER = necesarul zilnic de energie (daily energy requirement)

Greutatea inițială a lui Remus a fost marcată pe graficul de creștere la 10 (punctul roșu), la 14 (punctul albastru) și la 18 (punctul galben) săptămâni.

Figura 3.Greutatea inițială a lui Remus a fost marcată pe graficul de creștere la 10 (punctul roșu), la 14 (punctul albastru) și la 18 (punctul galben) săptămâni. În acest fel, s-a determinat că se încadrează în percentila 50.
Credit: WCPN

La vârsta de 14 și 18 săptămâni, greutatea lui a fost de 12 kg și, respectiv, 16 kg (Figura 3), ceea ce corespunde liniei percentilei 50. Cantitatea de hrană a fost crescută la 3 ¼ pahare de dozaj (1144 calorii) la ultima din aceste vizite. Remus a fost consultat apoi la vârsta de 6 luni pentru efectuarea unui test pentru depistarea dirofilariozei și pentru a fi cântărit în vederea administrării medicației profilactice orale. La această vizită, greutatea lui era de 25 kg ceea ce, conform graficului de creștere, îl situa puțin deasupra curbei sale predictive de creștere (Figura 4). La momentul respectiv, cantitatea de hrană pe care o primea era de 4 ½ pahare (1584 de calorii) pe zi, prin urmare a fost recomandată o reducere cu 10% a aportului caloric, adică 389 grame (1426 calorii). Proprietarul a fost de asemenea instruit să cântărească hrana utilizând un cântar cu precizie mai ridicată 8, și, din cauza îngrijorării că Remus va cerși mai mult odată redusă cantitatea de hrană, s-a introdus un dispozitiv de hrănire de tip puzzle (Figura 5).

La 26 săptămâni, Remus cântărea 25 kg

Figura 4. La 26 săptămâni, Remus cântărea 25 kg, ceea ce l-a plasat, prin raportarea la grafic, puțin deasupra percentilei 50 (punct verde).
Credit: WCPN

S-a introdus un dispozitiv de hrănire tip puzzle pentru a asigura că Remus își consumă mai lent porția redusă de hrană.

Figura 5. S-a introdus un dispozitiv de hrănire tip puzzle pentru a asigura că Remus își consumă mai lent porția redusă de hrană.
Credit: Bridget Grant 

Remus a venit pentru evaluările următoare la 28 și 30 de săptămâni; greutatea la 28 de săptămâni a fost de 26 kg și, deoarece părea să fie mai aproape de curbă (Figura 6), nu a fost recomandată nicio modificare a cantității de hrană. La 30 de săptămâni, greutatea lui se situa din nou pe curba percentilei 50, cântărind 27 kg. Proprietarul lui Remus a decis să cumpere un cântar pe care să îl folosească acasă, astfel încât să-l poată cântări mai des și să-i ajusteze consumul de hrană în mod corespunzător, dacă va fi necesar (Figura 7). La sărbătorirea vârstei de un an, s-a înregistrat o greutate de 32 kg, ceea ce, conform graficului de creștere, înseamnă exact greutatea la care se preconiza că va ajunge!

Remus aproape că revenise în percentila 50 la vârsta de 28 săptămâni

Figura 6. Remus aproape că revenise în percentila 50 la vârsta de 28 săptămâni (când cântărea 26 kg – punct mov), având 27 kg două săptămâni mai târziu (punct roz). La vârsta de un an, cântărea 32 kg (punct negru), adică greutatea ideală preconizată conform graficului de creștere.
Credit: WCPN

Remus este cântărit acasă

Figura 7. Remus este cântărit acasă.
Credit: Caitlin Grant

Concluzie

În esență, obiectivul nostru, ca medici veterinari, este să oferim proprietarilor de animale de companie o bază pentru succes, iar momentul cel mai potrivit pentru a face primul pas este în etapele timpurii de viață ale cățeilor și pisoilor. Discuțiile despre nutriție, selectarea hranei potrivite, recomandările privind controlul adecvat al porțiilor – toate fac parte din responsabilitățile echipei veterinare, împreună cu monitorizarea greutății și condiției corporale și furnizarea de sfaturi privind oferirea de recompense cu conținut caloric scăzut și cântărirea precisă a hranei. Introducerea tuturor acestor măsuri într-o etapă timpurie poate contribui la educarea proprietarilor privind modul în care se pot asigura că animalul lor de companie este sănătos, oferindu-i o viață lungă și fericită.

Referințe

  1. Association for Pet Obesity Prevention. https://petobesityprevention.org/ Accessed October 8, 2021.

  2. Janke N, Coe JB, Bernardo TM, et al. Pet owners’ and veterinarians’ perceptions of information exchange and clinical decision-making in companion animal practice. PLOS One 2021;16(2)

  3. Centers for Disease Control and Prevention. Growth charts – 2000 CDC Growth Charts – United States 2016. www.cdc.gov/growthcharts/cdc_charts.htm Accessed October 8, 2021

  4. Puppy growth charts | Waltham Petcare Science Institute. www.waltham.com/resources/puppy-growth-charts Accessed October 8, 2021.

  5. Salt C, Morris PJ, German AJ, et al. Growth standard charts for monitoring bodyweight in dogs of different sizes. PLOS One 2017;12(9).

  6. Salt C, Morris PJ, Butterwick RF, et al. Comparison of growth patterns in healthy dogs and dogs in abnormal body condition using growth standards. PLOS One 2020;(15)9.

  7. Thatcher CD, Hand MS, Remillard RL. Small Animal Clinical Nutrition: An Iterative Process. In: Hand M, Thatcher C, Remillard R, et al (eds). Small Animal Clinical Nutrition. 5th ed. Topeka, Kansas: Mark Morris Institute; 2010:3-21.

  8. Coe JB, Rankovic A, Edwards TR, et al. Dog owner’s accuracy measuring different volumes of dry dog food using three different measuring devices. Vet. Rec. 2019;185(19):599.

Caitlin Grant

Caitlin Grant

Dr. Grant a studiat la Colegiul Veterinar din Ontario (OVC) și a absolvit Magna cum laude în 2014. Și-a început cariera ca medic veterinar asociat în cabinete veterinare private mixte. Citiți mai mult

Alte articolele ale acestui număr

Numărul revistei 32.1 Publicat la data 06/04/2022

Formule de înlocuire a laptelui matern pentru căței

Hrănirea cățeilor nou-născuți cu lapte poate părea ceva simplu...

Scris de Emmanuel Fontaine